Illuminati

Se tot vorbeste astazi din ce in ce mai mult despre Nibiru si pericolul imens pe care l-ar reprezenta acesta pentru Terra...

Dar CE este Nibiru? Nu se cunoste  foarte bine povestea acestui corp ceresc: se spune ca este o planeta masiva sau o stea binara a Soarelui (“pitica rosie”) care, odata la 3.600 de ani se apropie de Pamânt si provoaca distrugeri mari pe Pamânt.

Se crede ca în 2012 se va apropia din nou de Pamânt si iar va produce o catastrofa pentru Pamânt. Dar ce s-a întâmplat acum 3.600 de ani? Sa spicuim din ceea ce spun oamenii de stiinta. Veti afla, suprinzator, ca acest ciclu de distrugere de 3.600 de ani nu este doar un basm…

1) Cele mai vechi civilizatii din America au disparut acum 3.600 de ani datorita catastrofelor naturale

Mai întâi au fost cutremurele, apoi ploile torentiale. Toate acestea au pus capat uneia dintre cele mai vechi civilizatii din America, în apropierea costelor peruane. Exista aici o civilizatie care practica o agricultura performanta si care au lasat niste constructii impresionante (sub forma de piramide de piatra, înaintea civilizatiei maya). Dar, în urma cu 3.600 de ani, un cutremur urias a lovit coasta peruana si a distrus aceste constructii, afirma un grup de antropologisti.

(Sursa: Sciencedaily.com)

2) Mamutii au disparut acum 3.600 de ani datorita climatului

Disparitia mamutilor în urma cu 3.600 de ani s-a datorat disparitiei climatului rece de pe Pamânt si aparitiei oamenilor-vânatori, au afirmat oamenii de stiinta.

(Sursa: Nature.com)

3) Sahara s-a transformat din câmpie roditoare în desert în urma cu 3.600 de ani

Ploile au încetat sa mai vina, temperatura a crescut, iar marile câmpii roditoare din Nordul Africii s-au transformat în desert în urma cu câtiva mii de ani. Schimbarea climatului arid n-a fost una graduala, ci s-a întâmplat în doua episoade (primul a avut loc în urma cu 6.700-5.500 de ani, iar al doilea în urma cu 4.000-3.600 de ani). Ultima etapa a fost extrem de severa, ruinând vechile civilizatii antice, afirma cercetatorii. Echipa de specialisti condusa de Martin Claussen de la Institutul pentru Cercetarea Climei din Potsdam (Germania), a realizat pe calculator un model de schimbare a climei în ultimii mii de ani, si a ajuns la concluzia ca transformarea Saharei în desert s-a datorat schimbarii axei Pamântului.

(Sursa: The Japan Times)

4) Cea de a doua eruptie vulcanica din toate timpurile a avut loc acum 3.600 de ani în insula Santorini (Grecia).

Eruptia vulcanica din arhipelagul Santorini (Marea Egee, sud estul Greciei) a avut loc în urma cu 3.600 de ani si a distrus civilizatia minoica. O echipa de cercetatori din Grecia si SUA au estimat faptul ca vulcanul a eliberat 60 de kilometri cubi de magma, de 6 ori mai multa cantitate decât cea produsa de celebra eruptie vulcanica de la Krakatau (Indonezia), din anul 1883. Cea mai mare eruptie vulcanica din istoria omenirii se pare ca a fost cea din 1815 (Tambora, Indonezia) – cea care a eliberat 100 de kilometri cubi de magma si care a produs schimbari dramatice în clima Pamântului pentru câtiva ani.

(Sursa: National Geographic)

5) Geologii confirma ca, odata la 3.600 de ani, au avut loc pe Pamânt evenimente deosebite

Laura Knight-Jadczyk, sotia fizicianului Arkadiusz Jadczyk, autoarea binecunoscutei carti “Istoria secreta a lumii” ne spune câteva lucruri interesante referitoare la studiile geologice efectuate:

Michel R. Legrand si Robert Delmas (geologi la Laboratoarele de Glaciologie si Geofizica) au publicat în octombrie 1988 un articol intitulat “Impuritatile solubile în 4 miezuri de gheata antarctice de-a lungul a 30.000 de ani” în “Analele de Glaciologie”. Cei doi cercetatori au reprezentat grafic variatiile Oxigenului 18 si a componentelor ionice NH4Ca2, HCl si NO3SO4. Scara timpului pentru fiecare nivel de componenta ionica în parte, ca si pentru O18 a fost de 30.000 de ani. Exista un grafic care arata vârfuri de activitate în anii 5.200 î.Hr., 8.800 î.Hr., 12.400 î.Hr., 16.000 î.Hr. si 19.600 î.Hr. În toti acesti ani au existat mari stresuri geologice. Precum se observa exista diferente de 3.600 de ani între acesti ani…Evenimentul din anul 8.800 î.Hr. a fost cel mai bine reprezentat (o fi fost Potopul lui Noe?)

(Sursa: Signs of the Times)

6) “Analele de bambus” spun ca acum 3.600 de ani era multa ceata si trei sori!

Analele de bambus reprezinta cele mai vechi cronici din China cea antica. Sunt prezentate cronici din cele mai vechi timpuri (anul 2497 î.Hr.) pâna în anul 221 î.Hr. În anul 1620 î.Hr. (acum circa 3.600 de ani) se spune ca a existat o ceata galbena, Soarele lumina foarte slab, iar dupa aceea au aparut trei sori; în luna iulie al acelui an totul a înghetat, apoi a aparut în tara o foamete, caci recoltele s-au vestejit.

Asadar, iata câteva dovezi care arata ca la 3.600 de ani se întâmpla ceva pe Pamânt. Poate fi celebra planeta Nibiru sau poate Nemesis, “Steaua mortii”? Oricare ar fi, se pare ca ambele corpuri ceresti, daca ar exista, atunci când se apropie de Pamânt, aduc de fiecare data câte un dezastru planetar…

 Brusca inflamare a tensiunilor din Peninsula Coreeana i-a facut pe unii sa se gandeasca, imediat, la izbucnirea celui de-al treilea razboi mondial, mai ales ca s-au tot vehiculat zvonuri privind redispunerea armelor nucleare tactice aflate pe teritoriul Coreei de Sud.

Care sunt sansele sa izbucneasca un conflict de proportii in regiune? Cat de mult va escalada incidentul de azi? Acestea sunt intrebari la care se straduiesc sa raspunda analistii de politica externa. Din nefericire, niciun fel de analiza nu poate prezice cu certitudine absoluta izbucnirea unui conflict sau a altuia.

Ce se poate spune insa cu certitudine este ca regimul de la Phenian este atat de imprevizibil incat a devenit de-a dreptul previzibil - aceste incidente la granita cu Sudul au mai avut loc de-a lungul anilor si fac parte din arsenalul de mecanisme de santaj si presiune al Phenianului.

Daca astazi toata presa vuieste de atacul nord-coreean asupra Sudului, ieri se vorbea despre omul de stiinta de la Stanford University, Siegfried Hecker, care a avut posibilitatea sa viziteze cea mai noua si moderna facilitate nucleara nord-coreeana, cu peste 2000 de centrifuge numai bune de imbogatit uraniul. In urma cu cateva luni, cea mai importanta stire externa era ca Phenianul a torpilat si scufundat un vas sud-coreean, omorand 46 de marinari.

Regimul comunist din Nord s-a obisnuit sa actioneze aceste parghii de presiune de fiecare data cand are senzatia ca Occidentul nu ii face suficiente concesii sau intarzie negocierile.

Sa fie o incercare de a-l "promova" pe Kim Jong-un?

Nu trebuie uitat si ca Nordul este singura dinastie comunista din lume. Analistii iau in considerare ca acest incident sa fie si o incercare, din partea Phenianului, de a intari pozitia de putere a lui Kim Jong-un, proaspat desemnatul urmas al tatalui sau, Kim Jong-il.

Acesta ar beneficia de un spor de putere atat in interiorul cat si in exteriorul tarii - stiut fiind ca chestiunea transferului de putere in Nordul comunist este o chestiune pregatita cu minutiozitate de ani buni, in asa fel incat succesorul lui Kim Jong-il sa vina la putere cu un capital politic maxim.

De ce tace China?

Indiferent care ar fi fost motivele Coreei de Nord, este limpede ca Sudul vrea cu obstinatie sa calce linia fina dintre un raspuns pe masura si o evitare a escaladarii conflictului.

Comunitatea internationala - SUA, Rusia, chiar si Romania - a condamnat, evident, atacul, si a avertizat ce acest conflict nu poate lua amploare. Singura voce care insa ar rezona pana la urechile Phenianului, vocea Chinei, singurul aliat al comunistilor din regiune, nu s-a facut inca auzita.

Nu este insa nimic iesit din comun - China are obiceiul sa astepte chiar si cateva luni pana sa aiba o reactie fata de actiunile provocatoare ale Nordului. Tocmai de aceea, toti ochii sunt atintiti spre Beijing, mai ales ca acest incident va ajunge rapid in Consiliul de Securitate al ONU, ceea ce ar pune presiune pe China sa ia o pozitie clara.

Numerosi prezicatori au dat ca data de incepere a celui de-al Treilea Razboi Mondial ziua de 11 noiembrie 2010. Din fericire pentru noi nu s-a intamplat nimic inca!

Clarvazatoarea bulgaroaica prezicea inceperea celui de-al Treilea Razboi Mondial pe 11 noiembrie 2010.

"Totul va incepe ca un razboi obisnuit, insa se va indrepta catre un razboi nuclear, chimic. "

Oare Vanga s-a inselat sau a gresit doar data de incepere a razboiului?

Iata ca ziua cea de temut aproape a trecut, si nu ni s-a intamplat nimic....

Razboiul Mondial va incepe in Orientul Mijlociu. Dupa cum se stie, terorismul a atins cote alarmante in intreaga lume, iar razboiul din Orientul Mijlociu pare fara sfarsit, arata predictia clarvazatoarei.

Avand in vedere ca Iranul are de gand sa produca bomba nucleara intr-un an sau doi, o catrastrofa de proportii nu s-ar lasa prea mult asteptata, date fiind tensiunile pe plan politic.

O alta tensiune vine din partea gruparii Al Qaeda care are de gand sa atace Europa si SUA, dupa cum anunta oficiali din serviciile secrete europene. Acest lucru s-ar putea intampla pana la sfarsitul acestui an.

Internetul abunda in asemenea predictii care anunta sfarsitul lumii.

Mayasii ne instiinteaza ca sfarsitul vietii pe Pamant va avea loc pe data de 21 decembrie 2012...

Armata din Coreea de Nord a pornit un atac cu obuze asupra insulei sud-coreene Yeonpyeong. Fortele din Coreea de Sud au ripostat atacului, care s-a soldat cu trei morti si cel putin 15 raniti, potrivit CNN.

Suntem in 23 spre 24 noiembrie 2010, pe fusul orar din Coreea. Adica, dupa calendarul vechi slav-ortodox este data de 11.11.2010...

Chiar daca incidentul pare deocamdata minior, sa amintim ca si un alt razboi mondial a inceput cu un atentat petrecut la Sarajevo, care nu anunta marea conflagratie. Mai multe date despre aceste manevre ce pregatesc Marele Razboi se pot citi aici.

Inversarea polilor magnetici ai Pamantului constituie noua spaima mondiala. In acceptiunea oamenilor de stiinta, inversiunea reprezinta “Punctul Zero”, pe care unii cercetatori il situeaza la sfarsitul anului 2012

Sistemul cosmogonic mayas vorbeste de patru lumi diferite, incarnari ale Soarelui, care ar fi existat inaintea celei prezente si care au fost distruse de catastrofe in urma carora omenirea aproape a disparut. Pe calendarul mayas mai exista un soare, cel de-al cincilea, numit “Soarele celor 4 cutremure” si care prevesteste sfarsitul civilizatiei actuale, in urma unor cutremure cum nu au mai fost pe aceasta planeta si care vor incepe in Vest.

Calendarul mayas incepe numaratoarea prezentului ciclu cu data de 12 August 3113 i.e.n. si se opreste la data de 21 Decembrie 2012 e.n. Aceasta perioada insumeaza 13 “baktuni”, adica 5125 de ani. Multa lume gaseste o similitudine intre mitul celui de-al cincilea Soare mayas si Apocalipsa lui Ioan din Noul Testament, care prevesteste aparitia, la sfarsitul mileniului al doilea, a unui “cer nou si a unui pamant nou, pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera si marea nu mai era”. In toate mitologiile lumii exista apocalipse mai mari sau mai mici, trecute sau viitoare. Problema celor care le interpreteaza este data lor, pentru ca timpul este “criptat” in tot felul de ghicitori sau este precizat in termeni necunoscuti. Sa fie interpretarea calendarului mayas o data certa a sfarsitului omenirii, asa incat pe 21 Decembrie 2012, odiseea umana sa ia sfarsit?

Cercetatorii americani au constatat ca “inima” Pamantului bate mai repede. De cand au inceput masuratorile, de la inceputul secolului XX, ea a batut cu o frecventa de 7,8 Hz, dar din anul 1980, s-a observat o accelerare, mai intai lenta, apoi, din 1997, mai rapida, ajungand la valoarea de 12 Hz. Cresterea frecventei vibratorii a planetei noastre face ca 24 de ore de viata sa corespunda cu numai 16 ore reale. Miezul planetei este conectat direct cu campul magnetic. Oamenii de stiinta au remarcat inca din secolul 17 ca acest camp se schimba in mod constant. In ultima suta de ani, intensitatea campului s-a redus cu cinci procente. Campul geomagnetic actioneaza ca un ecran protector impotriva radiatiilor cosmice. Fara el, viata pe Pamant n-ar putea exista decat, in cel mai bun caz, in forme mutante. In anul 2000, conform ratei de scadere calculate de specialisti, ea ar fi trebuit sa nu mai existe deloc, dar cum se vede, nu s-a intamplat asa!

Din 1829, s-a constatat si o deplasare aleatorie a centrului Pamantului, care provoaca evenimente la nivelul scoartei terestre. Sacerdotii egipteni spuneau ca atunci cand Sfinxul, “Tatal fricii si al ororii”, va rade cu glas din adancuri, va fi rau de oameni. De fapt, este vorba de zgomotul care vine din interiorul Pamantului, atunci cand miezul se deplaseaza spre invelisul exterior, inregistrandu-se in scoarta cutremure, eruptii vulcanice, tsunami etc. Acest zgomot este consemnat in cronici, multe dintre “oracolele” vechimii fiind asezate pe astfel de puncte, unde crusta prezenta fisuri, iar atunci cand se auzea “glasul din adancuri”, sacerdotii preziceau catastrofe.

Aleksei Nikolaiev, specialist in cutremure de la Academia Rusa de Stiinte, considera ca nu exista motive de panica. Parametrii de rotatie ai Pamantului sunt variabili in timp. Dupa calculele sale, valurile tsunami din sud-estul Asiei au deranjat axa Pamantului, rezultand o accelerare a rotatiei, ziua devenind cu trei microsecunde mai scurta. Dar aceasta accelerare nu este permanenta. In functie de procesele subpamantene, de curentii de aer si curentii marini, axa Terrei are un “joc” in fiecare luna, fara sa produca vreun efect catastrofal. Nici modificarea parametrilor campului magnetic nu e un motiv de panica, fiind un proces dinamic natural. Cand ar trebui omenirea sa se ingrijoreze? “Cu adevarat, peste patru miliarde de ani, cand Soarele isi va pierde puterea!”, este de parere Nicolaiev. John Tarduno, specialist american in geofizica, a creat un program pentru predictia datei cand, eventual, se va produce inversarea polilor magnetici. Conform programului, aceasta se va intampla in cel mai rau caz peste 2000 de ani, iar nu in 2012.

Si totusi, aceste abateri de la normalul cu care omenirea s-a invatat au urmari dramatice. Cercetarile la nivel international din ultimii zece ani au inregistrat schimbari dramatice de clima, alternante ale temperaturilor excesiv de mari, aducatoare de seceta, cu ploi torentiale care scot raurile din matca, si formarea tornadelor in zone unde nu sunt specifice. Inclinarea si curbarea terenului afecteaza constructia caselor, a instalatiilor de tratare a apelor. Deplasarile de teren modifica transportul in banda, conductele de apa, iar scufundarile de teren afecteaza grav soselele, caile ferate, chiar cursurile de apa. Normele de constructie a caselor vor trebui sa impuna ca locuintele sa fie bine consolidate, pe fundatii adanci, cu acoperisuri bine ancorate. In orase, cea mai mare greseala este sa se taie pomii pentru largirea soselelor sau pentru amenajarea spatiilor de parcare. Din punct de vedere al sanatatii, cea mai importanta consecinta va fi vulnerabilitatea la radiatiile solare, mult mai puternice. Vor trebui sa se impuna norme stricte de igiena, inclusiv alimentara, pentru ca plantele si animalele vor fi “bombardate” de radiatii. Devierea de la parametrii normali are un efect “devastator” la nivel tehnologic. Mai multi sateliti au suferit deja dereglari dupa ce au trecut prin zona Atlanticului de Sud, unde se inregistreaza cele mai slabe valori ale campului magnetic. In corelare, orice aparatura ce functioneaza pe baza undelor transmise de sateliti ar putea ceda, inclusiv cea militara! Statele avansate ale lumii au deja in vedere tehnologii noi, pe baza de energie alternativa. Vestea buna e ca si daca inversiunea polilor magnetici ar fi posibila, n-ar avea efect cataclismic asupra miscarii placilor tectonice sau asupra proceselor din suprafata terestra. Pozitia axei de rotatie a Pamantului, care uneste Nordul cu Sudul geografic, pozitia continentelor in raport cu aceasta axa ar ramane neschimbate. Agentia Spatiala Europeana va lansa anul acesta trei sateliti care vor masura schimbarile in parametrii de “functionare” a Terrei.

Specialistii incalzirii globale au configurat deja modificarile prin care va trece planeta in urmatoarea suta de ani. Conform raportului IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change), ghetarii vor disparea, potopul biblic va reveni in unele parti ale globului, in timp ce altele vor fi afectate de seceta. La nivel global, resursele de apa vor fi deficitare, situatie care va genera foamete, colapsuri economice si razboaie. Furtunile tropicale vor deveni mai puternice, cu viteze ale vantului foarte mari si cantitati mari de precipitatii. In plus, bolile generate de virusuri mutante vor afecta intreaga planeta. O patrime din speciile de plante, insecte si animale vor disparea, ceea ce va afecta habitatul uman intr-un mod ce nu poate fi prevazut sub toate aspectele. Raportul IPCC a atras atentia ca mediul urban, preferat din ce in ce mai mult de populatia lumii, va fi cel mai afectat, daca nu se iau masuri riguroase de eficientizare a resurselor de apa, igienizare si aprovizionare.

In linii generale, in Europa se vor agrava diferentele intre regiuni privind resursele naturale, mai ales apa. Inundatiile, eroziunile coastelor maritime, incendiile vor devasta arii intinse. Zonele de munte vor fi afectate de retragerea ghetarilor, reducerea stratului de zapada si disparitia unor specii. Conform scenariului cel mai sumbru, 60% din speciile existente in unele zone vor disparea pana in 2080. Sudul Europei se va confrunta cu temperaturi estivale foarte mari, secete, reducerea debitelor de apa, a potentialului hidroenergetic, incendii si scaderea dramatica a arealului agricol. Din punct de vedere al sanatatii, se vor inmulti cazurile de alergii si afectiuni gastro-intestinale si bolile cardio-vasculare.

In America Latina, padurile tropicale vor deveni savane pana in 2050, iar multe dintre terenurile agricole vor deveni aride, ceea ce va duce la foamete. Schimbarea regimului de precipitatii si disparitia ghetarilor vor afecta bazinele de apa potabila, agricultura si productia de energie.

America de Nord va fi afectata de incendii vaste, de scaderea debitului de apa in unele regiuni si inundatii in altele, de tornade si uragane foarte puternice, iar zonele de coasta vor suferi cel mai mult. Rata mortalitatii in New York, cauzata de probleme cardiace provocate de caldura, va fi de 1000 pe an.

In Africa, pana in 2020, intre 75 si 250 milioane de oameni vor fi afectati de lipsa apei. In unele tari africane, terenurile agricole se vor reduce cu pana la 50%. Malnutritia si bolile tropicale vor face ravagii. Regiunile de coasta maritima vor deveni riscant de locuit, din cauza cresterii nivelului marii si a eroziunilor.

Asia va fi, la randul ei, afectata de scaderea debitului apelor. Bazinele raurilor mari din centrul, sudul, estul si sud-estul Asiei isi vor reduce dramatic volumul pana in 2050. Regiunile de coasta si deltele, foarte populate, vor deveni riscant de locuit, din cauza inundatiilor si a furtunilor. Mortalitatea din cauza afectiunilor gastro-intestinale va deveni foarte ridicata in estul, sudul si sud-estul Asiei.

Australia si Noua Zeelanda vor pierde mult din biodiversitate, iar Bariera de Corali va fi grav afectata. Pana in 2030, problemele legate de resursele de apa vor trece la Departamentul de Securitate Nationala, in sudul si estul Australiei, si in Northland, Noua Zeelanda. Furtunile vor matura coastele maritime, zone extrem de populate. Australia se va confrunta cu un numar mare de decese din cauza caldurii, 3000 si 5000 pe an. Cei mai afectati vor fi oamenii cu varste de peste 65 de ani.

* Anul 2030. Bolile digestive vor creste cu 5% in regiunile din lumea a treia, iar aceasta “categorie” va include toate tarile care nu au implementat un sistem de alimentatie sanatoasa. Populatia globului va numara 8,3 miliarde de locuitori. Incalzirea globala va distruge ghetarii din zonele temperate, din muntii ecuatoriali, conform raportului lui Richard Taylor de la University College din Londra. In tarile in curs de dezvoltare, populatia urbana se va dubla si se va ajunge la aproape 4 miliarde de oraseni, iar in tarile dezvoltate, populatia urbana va creste cu 20%. Toata aceasta goana dupa habitatul urban va deregla intreg ecosistemul si va inmulti necesitatile energetice, care nu vor putea fi acoperite.

* Anul 2050. Populatia globului va ajunge la 9,4 miliarde de locuitori, dar terenurile agricole se vor reduce cu inca 20%, in estul si sud-estul Asiei, si cu 30%, in centrul si sudul continentului. Biodiversitatea va fi dramatic afectata, o patrime din speciile de plante si de animale vertebrate vor disparea, conform specialistilor de la Universitatea din Toronto.

* Anul 2070. Cum ghetarii vor disparea, iar zonele afectate de seceta vor creste, productia de electricitate de la hidrocentrale va scadea. In Europa, puterea hidrocentralelor va scadea cu 6%, iar in zona bazinului mediteranean cu 50%. Caldura, uscaciunea vor duce la secete prelungite si risc crescut de incendii pe arii tot mai mari, in special in bazinul Mediteranei, vestul SUA, sudul Africii si nord-estul Braziliei. 100 de milioane de oameni ce locuiesc in zone de coasta marina, pe insule mici, delte, vor fi afectati anual de furtuni tropicale si valuri devastatoare. Populatia din aceste zone va fi atunci in jur de 5 miliarde. Intre 1,1 si 3,2 miliarde de oameni vor fi afectati de lipsa apei si peste 600 de milioane de foamete.

Raportul IPCC nu este deloc linistitor. Efectele incalzirii globale sunt treptate si exista posibilitatea ca guvernele lumii sa ia masurile necesare pentru ca populatia sa se adapteze noilor conditii, dar aceste masuri tin de strategie, finante, educatie, ajutor, elemente care nici in prezent nu sunt usor manevrabile. Asa ca sociologii se asteapta mai degraba la conflicte militare pentru rezolvarea acestor probleme, decat la masuri preventive. Razboaiele petrolului au inceput deja. Petrolul, combustibilul fara de care civilizatia actuala nu ar putea exista, va cunoaste, conform Raportului IPCC, un moment de varf, dupa care va incepe declinul. Momentul cand va incepe declinul se numeste Hubbert’s Peak”, dupa numele geofizicianului american M. King Hubbert, care a prevazut, inca din 1949, ca “era petrolului” se va sfarsi mult mai repede decat se spera. Fenomenul “Hubbert’s Peak” a fost stabilit a avea loc intre 2008 si 2018. Majoritatea specialistilor spera totusi ca el se va manifesta dupa 2020. Dupa aceasta data, productia de petrol va intra intr-un declin ireversibil, ceea ce va aduce recesiune la nivel global, cu posibile conflicte intre natiuni.

Cititi si: Nibiru: Sfarsitul vine din Cer

Astronomii previzioneaza o masiva furtuna solara, mult mai mare decât cea care a avut loc la începutul lunii august 2010, si care va lovi Pamântul în 2012, având forta a 100 de milioane de bombe cu hidrogen si având potentialul de a distruge întreaga retea de energie a planetei, anunta agentiile de presa.

Se pare ca NASA urmareste aceasta furtuna înca din anul 2006 si ea va lovi Pamântul tocmai în 2012, anul în care din ce în ce mai multe scenarii spun ca va fi sfârsitul lumii. Furtuni similare au avut loc în anii 1859 si 1921, provocând haos în sistemele de telegrafie. Dar furtuna din 2012 are un potential si mai mare.

“Consensul general printre astronomi e acela ca maximul activitatii solare va avea loc în 2012 (sau poate mai târziu, în 2013) si va fi cel mai violent din ultimii 100 de ani”, a declarat specialistul în astronomie Dave Reneke. El a mai spus ca aceasta furtuna va afecta, în principal, companiile aeriene, cele de comunicatii si oricine lucreaza cu sistemele GPS moderne. Oricum, nimeni nu poate sti care vor fi efectele adevarate asupra societatii de astazi, bazata pe tehnologia digitala.

Dr Richard Fisher, directorul Diviziei de heliofizica a NASA, a spus ca o asemenea furtuna ar putea provoca consecinte catastrofice pentru sanatatea lumii, pentru serviciile de urgenta si pentru securitatea nationala. Tot NASA a anuntat ca daca o furtuna similara ar avea loc azi, ar cauza pagube infrastructurii societatii high-tech de la 1 la 2 trilioane de dolari, si ar fi nevoie de 10 ani pentru a ne reveni complet.

Motivul pentru aceasta îngrijorare e dat de faptul ca Soarele intra într-o faza cunoscuta ca “ciclul solar 24?. “Stim ca ceva va veni, dar nu stim cât de rau va fi”, a concluzionat Fisher.

Cât de puternic ar fi afectata Terra de o furtuna solara? Aparent, un astfel de eveniment, petrecut la 150 de milioane de kilometri distanta, nu ar trebui sa aiba un impact deosebit. Un raport elaborat de NASA arata însa ca furtuna de particule solare din 2012 are sanse sa devasteze infrastructura mondiala, relateaza revista de prestigiu New Scientist. “Suntem dependenti de tehnologiile moderne si tindem sa uitam ca Soarele poate produce dezastre în retelele de comunicatii, sistemul financiar, de transport sau de urgente”, se arata în raport.

Daniel Baker, seful comisiei care a elaborat raportul, specialist la Universitatea din Boulder, Colorado, arata ca “Oricare ar fi incidentul, de natura terestra sau spatiala, rezultatul poate fi unul devastator pentru societatea moderna, care este dependenta de sistemele tehnologice avansate”.

Este greu de crezut ca soarele ar sterge de pe suprafata Pamântului progrese pe care le-a realizat omenirea. Însa este posibil, sustin oamenii de stiinta. O furtuna solara poate provoca fenomenul CME (coronal mass ejection), un nor încarcat cu particule emanate de soare, care traverseaza spatiul cu viteze supersonice. Un astfel de fenomen, supranumit Evenimentul Carrington, a lovit Pamântul în 1859, când “cea mai puternica eruptie solara cunoscuta în istorie” a dublat temporar luminozitatea soarelui. Au urmat, timp de câteva zile, puternice furtuni magnetice cu impact major asupra Pamântului. Concret, oamenii de stiinta efectele unui CME cu cele ale uraganului Katrina, la scara globala – o lume fara apa, electricitate, sisteme de comunicatie.

Activitatea soarelui se desfasoara pe cicluri cu o durata medie de 11,2 ani, determinând schimbarile climatice pe Pamânt. Se presupune ca un ciclu solar este determinat de câmpul magnetic al Soarelui, care se inverseaza o data la 11 ani. Un ciclu magnetic complet dureaza 22 de ani.

Astazi, Soarele se afla aproape de un final de ciclu de 11 ani, iar furtunile solare vor creste în frecventa si intensitate spre vârful activitatii, în 2012. “Impactul unor evenimente climaterice severe”, mai mentioneaza raportul NASA, “poate cauza nu doar distrugerea sistemelor tehnologice existente, ci poate duce la distrugeri pe termen scurt si lung pe plan socioeconomic”.

Petele solare vin si pleaca, dar, în ultima vreme ele aproape ca au disparut. Iar absenta lor îi fac pe oamenii de stiinta sa se întrebe daca aceasta nu este calmul dinaintea furtunii, o mare furtuna solara, anunta cotidianul The Washington Post. De secole întregi, astronomii au înregistrat aceste pete pe suprafata solara, care dispar în câteva zile, saptamâni sau luni. Ca urmare a eforturilor lor, acum stim ca aceste pete solare apar si dispar în cicluri, odata la 11 ani. Dar, în ultimii doi ani, petele solare aproape ca au disparut de tot. Absenta lor, cea mai lunga în ultimii 100 de ani, i-au luat prin surprindere pe specialisti. “Acest lucru n-am mai vazut vreodata”, a declarat David Hathaway, un fizician la Centrul Spatial NASA Marshall din Huntsville, Alaska (SUA).

O armata de telescoape se afla îndreptate în acest moment spre Soare. Rezultatele preliminare arata faptul ca atât petele solare, cât si alte indicii, demonstreaza faptul ca activitatea magnetica solara se diminueaza si ca Soarele chiar se contracta. Asadar, ceva profund se întâmpla în interiorul Soarelui. Dar marea întrebare este: CE?

Una din ipoteze previzoneaza ca absenta petelor solare în ultima perioada poate duce la furtuni solare gigantice, ce pot elibera energii de miliarde de ori mai mari decât o bomba atomica. Exista temeri ca aceste explozii gigantice ar putea provoca prapad pe Pamânt si pune în discutie din nou rolul Soarelui în schimbarile climatice.

Petele solare reprezinta niste “ferestre” în miezul magnetic al Soarelui. Ele se formeaza atunci când unde gigantice de magnetism, generate în interiorul Soarelui, cresc si explodeaza la suprafata, aparând ca un fel de gaura întunecata. Aparitia petelor solare arata schimbarile din interiorul Soarelui. Atunci când numarul petelor solare scade, la sfârsitul ciclului de 11 ani, furtunile solare iau sfârsit, iar totul devine mult mai calm. Dar, “minimul solar” nu dureaza prea mult. Dupa 1 an de zile, atât petele solare, cât si furtunile, cresc din nou, pâna când îsi ating maximul.

Ceea ce este interesant la ultimul ciclu îl reprezinta faptul ca a luat sfârsit în anul 2007, asa ca, dupa 1 an de zile de calm, ar fi trebuit sa apara din nou primele pete solare. Dar iata ca suntem în 2010, iar petele solare nu mai reapar, decât extrem de putine. Ce se va întâmpla? Când vor reapara, va exista o explozie solara devastatoare, cred unii astrofizicieni.

Lipsa petelor solare influenteaza si clima Pamântului, ceea ce “pune pe tusa” teoriile privind schimbarea climatica datorita “efectului gazelor de sera”. De exemplu, Michael Lockwood, profesor de fizica mediului la Universitatea Reading din Anglia, crede ca iarna deosebit de rece din Europa lui 2009/2010 s-a datorat unei activitati solare mai reduse. El a studiat datele climatice înregistrate în Europa din 1650 în prezent, si a ajuns la concluzia ca iernile europene mult mai severe apar ca urmare a unei activitati solare scazute. Aceasta se potriveste ideii ca activitatea solara da nastere la mici schimbari la nivel climatic global, dar la efecte substantiale la nivel regional.

Cititi si: 2012, - Anul Sfarsitului

Diverse fenomene si schimbari ale sistemului nostru solar au pus pe ganduri oamenii de stiinta. De exemplu, faptul ca Luna isi fabrica atmosfera proprie, una alcatuita din compusi ai sodiului, care acum se intinde pe o suprafata de 6.000 kmp.

Si atmosfera lui Marte creste rapid si se crede ca ar fi dus la defectarea lui Mars Observer, in 1997. Atmosfera Terrei este si ea in schimbare, in straturile superioare formandu-se un nou gaz, care nu exista pana acum, iar activitatea vulcanica a crescut de 5 ori din 1875 incoace. Campul magnetic al Soarelui a crescut cu 230% din 1901 incoace.

Academia Nationala de Stiinte din Siberia anunta ca aceste multiple schimbari din sistemul solar se datoreaza intrarii acestuia in Centura Fotonica, o zona cosmica cu o energie mult mai intensa. Aceasta energie este preluata de Soare si apoi raspandita in intreg sistemul solar.

Se crede ca Soarele nostru a intrat deja in Centura Fotonica, inca din 1998, si se estimeaza ca Terra va intra chiar in 2012.

Sfarsitul Lumii vs. Sfarsitul Timpului

Sfarsitul Lumii, insa, se pare ca nu este acelasi lucru cu Sfarsitul Timpului, schimbarile care se asteapta in 2012 fiind mai mult unele spirituale ce vor schimba atat viata pe Terra, cat si omenirea insasi.

Se presupune ca oamenii cu un comportament egoist si, deci, cu vibratii scazute in aura energetica nu vor supravietui radiatiei de inalta frecventa existenta in Centura Fotonica. Cu alte cuvinte, va avea loc o mare selectie naturala pe baza spirituala.

Faptul ca in 2012 vom trece prin Centura Fotonica, ce emite o intensa radiatie electromagnetica, atat in spectrul vizibil, cat si in cel invizibil, de inalta frecventa (inclusiv raze X), va exercita o multipla si socanta influenta asupra materiei terestre.

In primul rand, se va constata fluorescenta tuturor corpurilor, iar ca rezultat nu va mai exista noapte timp de 2.000 de ani! Corpurile vor emite o lumina fara temperatura si nu vor avea umbra.

Cele 24 de ore ale zilei vor fi 0 ore efective, deci timpul terestru nu va mai exista si se vor inversa si Polii Magnetici ai Pamantului.

ADN-ul uman va fi reprogramat, ajungand la 12 spirale, de la 2 in prezent. Aceasta schimbare va determina schimbari colosale in sens pozitiv, insa. Astfel nu vom mai avea migrene, dureri de cap, ameteli sau palpitatii, nu vom mai simti oboseala si nici nu vom mai raci.

Intuitia si capacitatile paranormale se dezvolta mai repede si toate bolile incurabile vor disparea, inclusiv SIDA si cancerul.

Bioterapeutii si telepatii se vor inmulti iar oamenii care vor supravietui acestor schimbari vor avea o aura de lumina ca sfintii de pe peretii bisericilor.

Daca aceste lucruri vor fi sau nu adevarate nu putem stii cu siguranta, insa veridicitatea ei se va stabili in numai 2 ani, pe 22 decembrie 2012.

Continuarea: Click AICI !
Cititi si: Nibiru: Sfarsitul vine din Cer

Prezicerile spun ca  o apocalipsa care va avea loc in timpurile noastre, centrata in jurul anului 2012. Toate sugereaza ca ceva se va intampla in acea zi. Chiar daca majoritatea au fost scrise in urma cu sute de ani, acuratetea lor intereseaza in mod special lumea moderna, deoarece previziunile apocaliptice pe care le contin se refera in mod special la perioada pe care noi o traim in prezent. Este o profetie sau doar o coincidenta?

Maya a fost una dintre cele mai cunoscute civilizatii din Mezoamerica. Istoria maya cunoaste trei faze: perioada preclasica, care incepe in jurul anului 2600 i.Cr., clasica si postclasica, perioada care s-a incheiat cu cateva secole in urma, desi sunt voci care sustin ca populatia maya nu a disparut cu adevarat niciodata. Perioada cuprinsa intre anii 250 e.n. si 900 e.n., cunoscuta si sub numele de perioada clasica, avea sa insemne apogeul culturii mayase. Domeniile vaste pe care acestia le ocupau, incluzand teritoriul actual al Mexicului, Guatemalei, nordul Belizelor si vestul Hondurasului, au contribuit la supravietuirea si perpetuarea acestei civilizatii pentru o lunga perioada de timp.

Desi nu mayasii au fost cei care au pus bazele astrologiei, epigrafiei, scrisului sau sistemelor calendaristice, ci le-au preluat de la o puternica civilizatie antecesoare, olmecii, aceste stiinte au fost desavarsite de catre mayasi. Nici cunostintele de arhitectura si inginerie nu le erau straine. Marturie a acestui fapt stau constructiile care le-au supravietuit timp de secole: arhitectura ceremoniala, incluzand piramide care serveau drept temple, palate si observatoare astronomice, rezervoare subterane in care colectau si pastrau apa de ploaie, toate construite fara ajutorul uneltelor de metal. In jurul anului 300 e.n., mayasii au adoptat un sistem de conducere ierarhic, condus de regi si de nobili.

Civilizatia s-a dezvoltat intr-un regat foarte bine structurat in timpul perioadei clasice. Societatea lor era formata din mai multe state independente, fiecare dintre ele avand atat o societate agricola rurala, cat si intinse localitati urbane, construite in jurul lacasurilor de cult. Declinul a inceput dupa anul 900 e.n., cand, din motive inca ramase neintelese, mayasii din regiunile sudice si-au abandonat orasele. Ulterior, formatiunile nordice au fost integrate in civilizatia tolteca, ceea ce le-a prelungit existenta si cultura pana in jurul anului 1200. Cateva formatiuni periferice au continuat sa existe pana la venirea conquistadorilor, la inceputul secolului XVI.

Conceptul de calendar mayas in sine este unul complex, asta deoarece nu exista doar unul, ci trei astfel de calendare. Primul dintre ele este calendarul religios, care are nevoie de 260 de zile pentru a completa un ciclu religios. Cel de-al doilea este cel solar, care are 365 de zile, numit Haab. Echivalentul a ceea ce cunostem noi in prezent a fi un an, insemna la mayasi echivalentul unui Tun, 20 de Tun inseamna un Katun, 20 de katun este echivalentul unui Baktun (aproape 400 de ani), iar 13 Baktun inseamna Marele Ciclu de 1 872 000 zile sau 5 200 de Tun, adica 5 125 de ani. Primele doua calendare erau folosite pentru a prezice influente care puteau schimba destinul, preziceri personale sau evenimente apropiate. Insa nici unul dintre ele nu contine teribila sentinta care da nastere unor dezbateri din ce in ce mai aprinse, pe masura ce momentul se apropie. Toate acestea sunt prevazute de un al treilea sistem, cel numit "Calendarul cel lung."

Calendarul gregorian, pe care il folosim in prezent, a fost introdus in Europa in 1582. Conform acestuia, Pamantul face o orbita completa in 365,25 de zile, cu o eroare de 0.0003 %, o masuratoare destul de exacta, avand in vedere ca a avut loc in urma cu 400 de ani. Calenadrul mayas este derivat din cel al predecesorilor lor, olmecii, a caror cultura dateaza cu 3000 de ani mai devreme. Acestia, fara a avea la indemana instrumentele secolului XVI european, au reusit sa aproximeze un an in 365,2420, deci cu o eroare de 0.0002 %, o masuratoare mult mai precisa si, mai ales, facuta mult mai devreme.

Oamenii de stiinta au incercat sa coreleze sistemul de numerotare al calendarului mayas cu calendarul gregorian, inca de la inceputul acestui secol. Aceasta corelatie, cunoscuta sub denumirea de corelatia GMT, a fost finalizata in 1950. Astfel, inceputul Marelui Ciclu sau ziua 0.0.0.0.0. ii corespunde datei de 11 august 3114 I.Cr. si se termina in 13.0.0.0.0 sau 21 decembrie 2012. De-a lungul decadelor ce au urmat, multe dezbateri s-au focusat pe gasirea corelatiei exacte dintre cele doua calendare. Majoritatea cercetatorilor din domeniu sunt de acord insa ca aceasta echivalare este cat se poate de exacta, ceea ce inseamna ca intr-adevar, sfarsitul calendarului maya corespunde datei de 21 decembrie 2012.

In 21 decembrie, in timpul solstitiului de iarna, o conjunctura planetara mai putin obisnuita va avea loc: Pamantul se va alinia cu Soarele, care se va afla in mijlocul ecuatorului galaxiei Caii Lactee, alcatuind ceea ce vechii maya numeau "Copacul sfant". Ciudata aliniere nu va fi brusca, ci este pregatita de cateva mii de ani, pentru a avea loc in data de 21 decembrie 2012, la ora 11:11 a.m. GMT. Conform credintei mayase, centrul galaxiei este uterul cosmic: loc al mortii, al transformarii, al regenerarii si al renasterii. Acest moment marcheaza finalul calendarului.

Nu doar mayasii sunt de parere ca ni se pregateste ceva. Numeroase documente, carti sau marturii pastrate par sa vina in sustinerea teoriei sabiei lui Damocles.

Cu putin timp inaintea erei noastre, traia intr-o pestera vestita Sybilla, prezicatoarea lui Apollo, care isi scria viziunile, dupa iesirea din transa, pe frunze de stejar. O parte dintre acestea au fost colectionate si pastrate in ceea ce reprezenta templul lui Jupiter. Dupa una dintre viziuni, prezicatoarea a anuntat ca viata pe Pamant va avea 9 perioade a cate 800 de ani. Conform acesteia, omenirea tocmai traverseaza ultima perioada. Pe langa asta, ea a mai prevazut ascensiunea Imparatului Constantin si nasterea lui Isus cu 20 de ani inainte, ceea ce i-a indreptatit pe multi sa o considere o precursoare a crestinismului.

I Ching sau "Cartea schimbarilor" era folosita in general pentru previziuni si sfaturi de natura personala. Citirea se facea pe baza unor hexagrame, formate din linii continue sau intrerupte, existand 64 de combinatii posibile. Insa de la un oracol personal, I Ching a devenit in ultimele decade un soi de carte a apocalipsei.

Totul a pornit de la controversatul cercetator Terence McKenna, care a realizat o reprezentare grafica matematica a celor 64 de hexagrame care compuneau I Ching, din care a reiesit un soi de harta a timpului. Acesta a recunoscut un tipar in cele 64 hexagrame, pe care le-a transpus intr-un grafic, in care se regaseau date importamte ale istoriei omenirii. Diagrama incepe din anul 1000 i.e.n., momentul crearii cartii I Ching. Printre altele, McCanon a observat ca anul caderii imperiului roman sau cele doua razboaie mondiale sunt marcate grafic cu o linie descendenta, in vreme ce in dreptul datei descoperirii Lumii Noi exista o linie ascendenta. Insa curiozitatea acestui tabel grafic este data de faptul ca se incheie in dreptul datei care ii corespunde calendaristic lui 21 decembrie 2012.

O alta prezicatoare care a trait in Anglia la inceputul anilor 1 500, denumita mama Shipton, despre care se spune ca ar fi fost jumatate umana si jumatate fiinta supranaturala, vine sa sutina prezicerile altor oracole, adaugand chiar unele noi. Aceasta a anticipat corect moartea lui Henric al VIII-lea, domnia reginei Victoria, marea ciuma sau ororile celor doua razboaie mondiale si apocalipsa, cand conform viziunilor acesteia, jumatate din populatia planetei va pieri.

Una dintre cele mai exacte surse privitoare la ipotetica apocalipsa este calendarul mayas, deoarece ofera o data concreta a ceea ce va sa fie sfarsitul lumii: anul, luna si ziua. Este o predictie exacta venita de la o civilizatie care isi lua calendarul in serios, obsedata de tinerea socotelii timpului, intr-atat de exact, incat au putut prezice eclipse in viitorul indepartat. Calendarul este si profetic: 5 martie 1519 este data exacta la care mayasii au prevestit sosirea conquistadorilor condusi de Cortes. In acea zi, istoria consemneaza debarcarea capitanului spaniol pe tarmurile Lumii Noi. In 21 decembrie 2012 calendarul mayas isi incheie un mare ciclu, caruia, cel putin in aparenta, nu-i mai urmeaza nimic.

Astronomii moderni confirma calculele mayasilor. Pamantul se va afla intr-un aliniament exact cu Soarele si cu centrul Caii Lactee, un eveniment galactic care are loc o data la 25 800 ani. Nimeni nu stie exact care vor fi efectele acestui aliniament asupra Pamantului, insa geofizicienii au o teorie care vine in sustinerea prezicerilor mayase: este vorba despre fenomenul inversarii polilor, in cadrul caruia acestia isi inverseaza pozitiile, cauzand catastrofe naturale in lant care vor zgudui lumea intreaga: cutremure, tsunami, incendii care vor avea ca rezultat pagube materiale si pierderi importante de vieti omenesti. Aceasta ar fi totodata si ultima catastrofa pe care omenirea ar trebui sa o infrunte.

Albert Einstein este unul dintre primii oameni de stiinta care au sustinut aceasta teorie inca din 1955. Un nou studiu al Universitatii Princeton dezvaluie faptul ca Pamantul nu se confrunta cu aceasta schimbare dramatica pentru prima data. In urma cu 800 de milioane de ani, Polul Nord se afla in mijlocul Pacificului, iar Alaska se afla la ecuator. Miscarea nu s-a petrecut brusc, ci de-a lungul unei lungi perioade de timp.

Dincolo de oracole, calendare si magicieni, stiinta moderna vine cu propria sa previziune asupra datei la care lumea se va sfarsi. Este vorba despre world wide web, care a reusit sa creeze un circuit de comunicare fara precedent in istoria omenirii. Internetul poate fi mai mult decat un simplu punct de referinta al previziunilor apocaliptice. Acesta a devenit chiar mijlocul de transmitere al unui astfel de mesaj, care de aceasta data nu apartine unei vrajitoare care traieste intr-o pestera si nici unei carti chinezesti.

Profetii insapimantatoare au inceput sa apara dintr-o directie care nici macar nu este umana, un "oracol" numit "web-bot". Programul scaneaza world wide web-ul pentru a sorta informatiile legate de viitor, avand ca rezultat o serie de profetii, care sunt in final, la fel de ambigue ca si oracolele lumii antice. Acesta incearca sa citeasca starile inconstiente ale omenirii, scanand masiv limbajul folosit in mii de site-uri web. Procesul implica mai multe programe numite "paienjeni" sau "agenti", care citesc tot internetul, in cautarea unor anumite cuvinte-cheie. Programul a fost conceput initial pentru realizarea unor previzuni financiare, legate de bursa si de investitii. In 2001, unii programatori au observat ca rezultatele obtinute erau mai mult decat simple informatii financiare.

Frazele au inceput sa se lege, sa se combine cu anumite date din calendar, incepand sa primeasca un sens. Specialistii si-au dat seama ca ar putea avea de-a face cu niste predictii legate de evenimente viitoare. Unul dintre evenimentele majore pe care dezlegarea acestor fraze le-a putut prezice sunt chiar atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001.

Daca intr-adevar acest sistem functioneaza, atunci viitorul nu arata prea roz: pe langa calamitati naturale, conflicte armate, apare si data de 2012. Web-Bot prezice ca anumite catastrofe vor lovi Pamantul la acea data, ca urmare a unei alinieri stranii a planetelor.

Lumea dupa 12 decembrie 2012

Sunt voci care sustin ca mayasii nu au mai inregistrat nimic dincolo de aceasta data fatidica, insa exista documente care par sa contrazica acest lucru. Anumite ramasite ale culturii mayase vorbesc si despre alte evenimente care au loc dupa 2012. Multe dintre acestea sunt prezentate sub forma unor date foarte indepartate. Intr-una dintre tablitele inscriptionate de la Palenque, apare o alta data a calendarului, 1.0.0.00.8 5 Lamat 1 Mol, echivalentul datei de 21 octombrie 4772, cu aproape 3 000 de ani in viitor. Regele Pacal din Palenque a prezis ca la aceasta data un important eveniment mayas isi va sarbatori a 88-a aniversare, sugerand astfel ca acesta nu credea ca lumea se va termina in 2012.

In ciuda imensei publicitati si discutiilor care se desfasoara pe seama acestui eveniment ce se apropie, Susan Milbrath, curator la Muzeul de Istorie Naturala din Florida, a declarat in numele comunitatii arheologice ca nu a fost descoperit, pana in prezent, vreun document care sa ateste ca maya credea ca lumea se va sfarsi in 2012, ci doar ca in acel moment se va incheia un mare ciclu calendaristic, care fara indoiala va avea si urmari la nivel planetar, dar nu neaparat apocaliptice. "Pentru vechii maya, data reprezinta o mare sarbatoare de incheiere a unui intreg ciclu", declara Sandra Noble, director executiv la Foundation for the Advancement of Mesoamerican Studies din Florida. In viziune acesteia, intreaga isterie mediatica declansata in jurul acestui eveniment, nu este decat o ocazie de castig pentru anumite parti. Parerea acestora este sustinuta si de E. Wyllys Andrews, director la Universitatea Tulane:"Va fi un alt ciclu. Stim cu siguranta ca civilizatia maya stia ca mai fusese un astfel de ciclu inainte, ceea ce implica si faptul ca stiau ca va urma un altul."

Unii oameni de stiinta sunt de acord asupra faptului ca, in ciuda metodelor si mijloacelor stiintifice de care dispunem, nu putem prevedea viitorul intocmai. Pentru acestia, mesajul profetiilor este ca trebuie sa ne pastram o atitudine optimista in ceea ce priveste viitorul. Tot timpul oamenii s-au gandit ca sfarsitul lor este aproape, l-au anticipat si l-au asteptat. Pana in prezent, insa, s-au inselat de fiecare data.

Alte sfarsituri ipotetice

8 septembrie 2040 - Aliniere planetara, despre care se crede ca va avea efecte nefaste asupra Pamantului, provocand, in mod special, cutremure foarte puternice
2076 - sfarsitul calendarului musulman
2240 - sfarsitul calendarului evreiesc.