Despre Illuminati, adevar si legenda...
- Situaţia nu este aceeaşi. “Codul lui Da Vinci”, atât cartea cât şi filmul, au provocat daune serioase atacând însuşi miezul credinţei creştine, pe Isus Cristos istoric şi convingerea creştină că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu. Cartea “Îngeri şi demoni” a fost publicată înainte de “Codul lui Da Vinci” şi iniţial nu a fost de prea mare succes. Doar după publicarea celei de-a doua prima a fost retipărită şi a devenit bestseller internaţional. Romanul era puternic anticatolic, iar filmul a tăiat multe dintre atacurile mai virulente.
- Nu, nu tocmai. Nu există “preferiti” (favoriţi) într-un Conclav (dincolo de “topurile” făcute de presă), nici un “mare elector” care nu ar fi eligibil. Pentru a deveni Papă, contrar la ceea ce pretinde filmul, nu este necesar să fii Episcop prezent fizic în Capela Sixtină (orice bărbat catolic botezat, adult şi celib, poate fi ales de fapt Papă). În “Îngeri şi demoni”, un personaj central îl reprezintă “camerlengo”, care nu este un Cardinal. În realitate, începând din secolul XV, “camerlengo”, care administrează Biserica în perioada interregnum – de la moartea unui Papă până la alegerea următorului – este de fapt un Cardinal.
- Nu. Legenda datează din vremea pamfletelor anti-clericale britanice de la sfârşitul secolului XIX. Ceea ce este adevărat este că unele statui au organele genitale acoperite de frunze. Această “decorare” s-a făcut în diferite etape, în secolele XVII, XVIII şi XIX (nu doar în Roma), şi nu a fost cu siguranţă o idee nouă a Papei Pius al IX-lea. Pretenţia filmului că statuile păgâne din centrul Romei ar fi fost distruse de Papa Pius al IX-lea “la sfârşitul secolului XIX” este absurdă. La “sfârşitul secolului XIX ” Papa Pius al IX-lea era mort, iar centrul Romei era administrat de Regatul Italiei (foarte anti-clericalist la acea vreme). Dacă este să spunem adevărul, Papa Pius al IX-lea a fost interesat de arheologie şi de restaurarea monumentelor istorice şi artistice din Roma. A fost chiar criticat de catolicii care credeau că sprijinirea arheologiei romane nu făcea parte din misiunea Bisericii, considerând că astfel el consumă inutil din resursele financiare ale Bisericii.
- Nu, nu s-a întâmplat. Nu au existat astfel de execuţii în 1668, nici la o altă dată.
- Problema relaţiei dintre religie şi ştiinţă în general, şi dintre ştiinţă şi Biserica Catolică în particular, este foarte complicată. Cu siguranţă nu poate fi rezolvată de un film într-un discurs de două minute. Documentele Vaticanului au recunoscut greşelile făcute de oameni ai Bisericii (precum şi de oameni de ştiinţă). Este însă important să recunoaştem faptul că ştiinţa s-a născut în Occident (şi nu altundeva), după cum susţine şi sociologul Rodney Stark, în principal datorită învăţăturii Bisericii despre o lume creată după o raţiune şi despre posibilitatea ca raţiunea umană să descopere regulile care guvernează lumea. Aceste eforturi ale raţiunii umane, care au condus la apariţia ştiinţei, au pornit din mănăstiri şi din universităţi catolice.
- Nu.
- Însuşi numele de “Arhivele Secrete ale Vaticanului” induce întrucâtva în eroare. Este numele istoric al Arhivelor Vaticanului dar, cel puţin de la sfârşitul secolului XIX, orice cercetător cu acreditările de rigoare (fie el catolic sau nu) poate accede la documente trecând prin formalităţi care nu sunt mai dificile decât cele de la orice altă arhivă mare din lume. Documentele procesului lui Galileo au fost studiate în ultimele două secole de mulţi cercetători, catolici şi necatolici. Arhivele Secrete ale Vaticanului nu ascund aceste documente ci au început publicarea unei ediţii adnotate încă din 1984.
- Fals. Nu există un astfel de inventar, după cum nu există nici “Banco Vaticano”.
- Nu. Atât în secolul XVI cât şi în secolul XVII a existat o considerabilă literatură catolică în limba engleză. Oamenii de ştiinţă scriau în special în latină. În roman (şi în film) această stranie teorie este folosită pentru a explica de ce o societate secretă presupusă activă în Roma în secolul XVII, precum Illuminati, a folosit jocuri de cuvinte în engleză şi a scris cuvinte în limba engleză pe pieptul duşmanilor (ştim însă adevăratul motiv: Dan Brown şi-a scris romanul în limba engleză, cu gândul – atunci – la o audienţă vorbitoare de limbă engleză).
- Nu, conform chiar lui Dan Brown. El pretinde pe situl său că: “Societăţi secrete precum Illuminati sunt gata să facă orice pentru a rămâne secrete. Deşi multe rapoarte secrete au fost scrise despre această frăţie, puţine au fost publicate. Teorii conspiraţioniste despre Illuminati vorbesc despre infiltrări în Parlamentul britanic şi în Trezoreria SUA, despre implicarea cu masonii, afilierea cu culte satanice, un plan pentru o Nouă Ordine a Lumii, şi chiar şi despre reactivarea pactului lor de distrugere a Vaticanului. Separarea faptelor de ficţiune privitor la Illuminati poate fi dificilă datorită cantităţilor masive de informaţii eronate care au apărut despre frăţie. Unii susţin că această masă mare de dezinformare a fost generată de fapt chiar de Illuminati, pentru a discredita orice informaţie corectă care a ajuns la suprafaţă. Această tactică de ascundere este des folosită de agenţiile secrete americane”. Se vede deci că Dan Brown pare a lua mai în serios existenţa Illuminati decât chiar personajul său, Robert Langdon.
- Da, este. Ordinul Illuminati a fost înfiinţat la 1 mai 1776, la Universitatea Ingolstadt, pe atunci parte a Regatului Bavariei, în Germania, de către un profesor de drept numit Adam Weishaupt (1748-1830). Illuminati a fost o organizaţie interesantă, cu ritualuri esoterice şi cu ţeluri politice, bazate pe filosofia iluministă, vizând în cele din urmă răsturnarea Bisericii Catolice şi a conducerii politice din Bavaria pentru a înfiinţa în schimb o republică liberală.
- Nu la început. Weishaupt a fost iniţial critic vizavi de francmasonerie şi a dorit să înfiinţeze un ordin cu ritualuri diferite. A eşuat însă în conceperea unor ritualuri suficient de interesante pentru a atrage mulţi adepţi, aşa că în februarie 1777 a decis să intre în francmasonerie, într-o lojă masonică din Munchen cunoscută ca Zur Behutsamkeit (“Prudenţa”). În 1780, un proeminent francmason german, baronul Adolf Franz Friedrich Ludwig von Knigge (1752-1796), a intrat în Illuminati şi în ianuarie 1782 a rescris ritualurile într-o formă mai masonică. Deşi acest ritual era în esenţă masonic şi deşi mulţi membri erau francmasoni, ordinul nu a făcut vreodată parte din francmasonerie.
- Într-un fel da. Noul ritual a avut succes şi Illuminati a ajuns să aibă 2.500 de membri în Bavaria şi în diferite ţări europene, ceea ce nu era un număr mic după standardul ordinelor esoterice. Pe de altă parte, ţelul politic nu a fost atins. Între 1784 şi 1787, documentele ordinului au fost sechestrate de poliţia bavareză, demonstrând că exista un complot politic ce urmărea să răstoarne guvernul. Unii membri au fost arestaţi, dar nimeni nu a suferit serios, scăpând în cele din urmă cu amenzi sau câteva luni de închisoare. Weishaupt a fugit din Bavaria şi a trăit în pace în alte părţi din Germania până în 1830, când a murit. Ordinul Illuminati a supravieţuit în afara Bavariei mulţumită eforturilor unuia dintre lideri, Johann Joachim Christoph Bode (1730-1793), dar a încetat să existe în 1790.
- Ba da. Activităţile lor politice nu se încadrau în limitele legii. În octombrie 1786, un raid al poliţiei la casa unui proeminent Illuminati, diplomatul Franz Xavier von Zwack (1755-1843), a descoperit documentele ce indicau intenţia ordinului de a-i otrăvi pe câţiva dintre duşmanii săi politici. Planurile nu au fost însă niciodată puse în aplicare.
- Da, aşa se pretindea. Weishaupt pretindea că Illuminati a început cu ultimul rege al Persiei, care a fost zoroastrist ca religie, Yadzegerd III (+651), deşi îl confunda de fapt cu Yadzegerd II (+457, rege al Persiei între 438 şi 457), construind o întreagă genealogie în care a folosit diverse nume ale unor personalităţi ale istoriei. Când Knigge s-a alăturat ordinului, i-a cerut lui Weishaupt dovezi despre această genealogie. Weishaupt i-a răspuns în ianuarie 1781 că genealogia a fost o “minciună nevinovată”, necesară pentru că altfel nu mulţi s-ar fi raliat unui ordin nou (vezi Rene Le Forestier, “Les Illumines de Baviere et la franc-maconnerie allemande”, Paris, Hachette 1914, 227 – cartea este dizertaţia de doctorat a unui faimos istoric francez, un izvor cheie pentru tema Illuminati). Knigge nu a fost jignit când a aflat de minciună, fiind de acord că o genealogie mitică era necesară, construind şi el una în care Illuminati erau declaraţi ca fiind înfiinţaţi original de Noe, ordinul fiind revitalizat după o perioadă de declin de Sf. Ioan Evanghelistul.
- Da, potrivit genealogiei lui Knigge. Într-adevăr, în acele timpuri Cavalerii Templieri erau consideraţi ca strămoşi de către francmasoneria germană ca întreg. Când francmasoneria modernă a venit din Marea Britanie de origine în Europa continentală, mulţi nobili europeni nu erau gata să intre într-un ordin ale cărui origini reale se aflau în corporaţiile profesionale ale “zidarilor liberi”, incluzând arhitecţi, constructori dar şi pietrari obişnuiţi. În 1736, Andre Michel de Ramsay (1686-1743), într-un faimos discurs, le-a spus nobililor francezi pe care spera să îi recruteze în francmasonerie că, de fapt, corporaţiile britanice de “zidari liberi” erau locurile în care se ascundeau cavalerii persecutaţi, creând astfel o origine mitică (dar mai acceptabilă) a lojelor masonice. În Germania, speculaţiile despre o presupusă persecuţie secretă a Ordinului romano-catolic al Cavalerilor Templieri, suprimat de Biserica Catolică în 1307, au fost destul de răspândite, şi “cavalerii persecutaţi” ai lui Ramsay au fost rapid identificaţi cu Cavalerii Templieri.
- Nu tocmai. Autorii anti-revoluţionari, incluzându-i pe protestantul John Robison (1739-1805) şi pe romano-catolicul pr. Augustin Barruel (1741-1820), pretindeau că revoluţia franceză a fost rezultatul unei conspiraţii masonice şi că Illuminati au fost liderii secreţi ai francmasoneriei franceze. Nu este locul aici să discutăm despre complicata relaţie dintre francmasonerie, iluminism şi revoluţia franceză. Ceea ce este clar din punct de vedere istoric este că Illuminati, care urmau să îşi încheie existenţa în 1789, nu au jucat vreun rol crucial în pregătirea revoluţiei franceze. Legăturile dintre grupul bavarez şi francmasoneria franceză au fost cel mult firave, în fapt mulţi dintre francmasonii francezi fiind ostili faţă de Illuminati, în nici un caz deschişi să accepte o conducere germană. Dar din diverse motive politice, teoriile lui Robinson au avut succes în special în SUA, unde preşedintele Thomas Jefferson (1743-1826) a fost acuzat a fi membru al înspăimântătoarei secte.
- Nu, nu, oricâte cărţi (sau filme) ar pretinde aceasta. Simbolurile piramidei şi ochiului nu s-au găsit niciodată între simbolurile Illuminati. De fapt nu sunt nici măcar simboluri masonice, deşi există unele simboluri similare în francmasonerie, unde fascinaţia pentru Egipt era foarte răspândită în secolele XVIII şi XIX. Piramida folosită în Marele Sigiliu vine din “Pyramidographia”, o carte publicată în 1646 în Londra de John Greaves (1602-1652), bazată pe o călătorie pe care a făcut-o în Egipt. Ochiul a fost introdus de secretarul congresului, Charles Thomson (1729-1824) – care nu a fost francmason -, într-un discurs din 1792, prezentându-l ca un foarte creştin “ochi al Providenţei” care veghează asupra destinului Statelor Unite. Ochiul se regăseşte de fapt în numeroase biserici şi simboluri creştine, fără legătură şi cu mult înainte să fie folosit în ritualurile masonice.
- Nu înainte de 1975. De la mijlocul secolului XIX până în 1975, teoria despre marea conspiraţie Illuminati nu era foarte cunoscută publicului larg. În 1975, o trilogie cunoscută ca “Illuminatus” a fost publicată de Robert Joseph Shea (1933-1994) şi de Robert Anton Wilson (n. 1932). Este important să reţinem că cele trei romane au fost scrise cumva în zeflemea, iar Shea şi Wilson făceau parte dintr-un grup neo-păgân cunoscut ca Discordienii, care îi aduceau cult Marii Zeiţe Eris a Haosului prin “farse cosmice”.
- Nu există nici o legătură. “Skull and Bones” a fost fondată în 1832 de William Huntington Russell (1809-1885), când ordinul Illuminati era de mult timp dispărut. Unele mici similarităţi pot fi explicate de faptul că atât Illuminati cât şi “Skull and Bones” s-au inspirat din numeroasele societăţi studenţeşti “secrete” care au existat în universităţile germane începând din secolul XVIII. Apropo: multe dintre istoriile cu “Skull and Bones” sunt simple poveşti – a fost vorba de fapt doar de o fraternitate universitară, care a inclus persoane faimoase pentru simplul fapt că Yale dă mulţi oameni faimoşi – iar în 1986 s-a stabilit că nici măcar faimosul lor craniu nu aparţinea de fapt legendarului şef indian Geronimo (1829-1909). Apaşii, cărora “Skull and Bones” vroia să le înapoieze craniul, au declarat că acesta nu are de-a face cu Geronimo şi l-au refuzat.
- Da. În cadrul revigorării mişcărilor oculte în Germania sfârşitului de secol XIX, Leopold Engel (1858-1931) a “reînviat” – sunt cuvintele lui – ordinul bavarian Illuminati la 12 martie 1901. El şi colaboratorul său, Theodor Reuss (1855-1923) – mai apoi devenit faimos ca magician sexual şi asociat al faimosului maestru britanic de ocultism Aleister Crowley (1875-1947) – au răspândit în lume vestea că ordinul fusese reactivat din 1896. Mai apoi au pretins că reactivarea a avut loc în 1880. Ca de obicei, Engel şi Reuss spuneau membrilor că noul ordin era în acelaşi timp şi vechi, o continuare legitimă a Illuminati, printr-o succesiune asigurată din tată în fiu în familia Reuss.
- Da. Persecutaţi în Germania nazistă, Illuminati au putut să supravieţuiască retrăgându-se în Elveţia, în special mulţumită eforturilor lui Felix Lazerus Pinkus (1881-1947), un economist bogat de stânga, sprijinit în multe moduri de Hermann Joseph Metzger (1919-1990), brutar ca meserie dar şi hipnotizator, care a menţinut viu ordinul Illuminati până la moartea sa în 1990, creând inclusiv un centru Illuminati în oraşul elveţian Stein. Un număr mic de discipoli trăiesc încă şi se întâlnesc periodic aici, fiind singurii moştenitori legitimi ai ordinului Illuminati al lui Engel. Desigur, oricine se poate alătura la nenumărate alte “ordine Illuminati”, unele dintre ele cerând plătirea unor taxe online, dar aceste “ordine” nu au succesiunea legitimă din organizaţia lui Engel.
- După cum am spus anterior, numele unor faimoşi oameni de ştiinţă menţionaţi ca Illuminati sunt doar parte a unor genealogii mitice, fără bază istorică. Illuminati erau recrutaţi în special dintre avocaţi, oficiali guvernamentali, chiar şi clerici mai liberali, dar foarte puţin, dacă nu deloc, din rândul oamenilor de ştiinţă. Ordinul Illuminati al lui Weishaupt “predica” noilor membri o versiune îmblânzită a filosofiei iluministe, apropiată de ideile lui Immanuel Kant (1724-1804). Weishaupt susţinea că este împotriva influenţei iezuiţilor (ordin suspendat temporar în 1773) dar nu împotriva catolicismului în sine. Dar cine se apropia mai mult de el descoperea că era puternic anti-clericalist şi anti-catolic, iar unele documente ale sale promovau deschis umanismul secular şi ateismul. Anti-clericalismul a fost o trăsătură şi a ordinului “reînviat” de Engel, dar nu una foarte proeminentă. Nici un ordin Illuminati din istorie nu s-a bătut cu pumnul în piept că va distruge Vaticanul, o pretenţie care se dovedeşte absurdă pentru oricine analizează numărul membrilor sau amploarea activităţilor lor.
- Cu siguranţă astăzi nu mai este. Principalul ţel al grupului de la Stein, redus la câţiva membri, este de a supravieţui. Grupul lui Engel nu a avut nici o putere mai specială. A avut o oarecare influenţă culturală şi a dat doi mari romancieri, Gustav Meyrink (1868-1932) şi Franz Spunda (1890-1963), dar aceasta s-a limitat mai mult la subcultura ocultă. Illuminati din Bavaria a fost o organizaţie mult mai importantă, care merită mai mult decât o notă de subsol într-o istorie a Germaniei. Au reuşit să includă între membri trei duci: Carol August de Saxonia-Weimar (1757-1828), Ernst al II-lea de Saxonia-Gotha (1745-1804) şi Carol William Frederic de Brunswick (1735-1806). În 1783, ducele Carol August i-a convins pe doi dintre faimoşii săi protejaţi, Johann Wolfgang Goethe (1749-1832) şi Johann Gottfried von Herder (1744-1803), pe atunci unii dintre intelectualii germani de frunte, să i se alăture în Illuminati, dar amândoi, deşi iniţiaţi, nu au fost deosebit de activi în ordin. Weishaupt şi colaboratorii săi apropiaţi s-au folosit de Illuminati pentru o conspiraţie de natură politică, pentru a pune mâna pe putere în Bavaria, conspiraţie care a fost aproape de reuşită.
Cititi si: Secretele Cavalerilor Templieri
If you desire to obtain a great deal from this piece of writing then you
have to apply these strategies to your won weblog.
Here is my blog ... jocuri cu tedi
This paragraph is actually a fastidious one it helps new web people, who are wishing in favor of blogging.
My weblog: bancuri cu fantome
Ești un intern, Scholar, Sef, sau o persoană cu talent sau resurse notabil / celebru?
Alăturați-vă Illuminati cult on-line de astăzi și de a lua suma instant de 1 milion
de dolari, cu o casa gratuit oriunde ai alege să trăiască în lume și, de asemenea,
obține 250.000 de dolari lunar un salariu ...
Daca sunteti interesati va rog sa ne Contactati-ne prin emial de mai jos pentru mai multe informații brotherhoodsilluminati@gmail.com