Criza economica, - parte a "Planului Noii Ordini Mondiale"

O noua criza financiara va lovi eurozona in 2011, iar SUA se pregatesc de marea criza, estimeaza  un raport al Centrului de Analize Economice si în Afaceri (CEBR) din Marea Britanie.
Spania si Italia au de refinantat datorii totale de 400 miliarde euro în urmatoarele sase luni, iar înca 400 miliarde trebuie sa se împrumute bancile, dar datoriile totale sunt de ordinul miilor de miliarde, relateaza presa.
Înainte de o noua criza în SUA sau de “marea criza” asteptata pentru momentul în care ritmul de crestere a economiei chineze va scadea, o noua criza financiara va lovi chiar în interiorul Eurozonei. În urmatoarele sase luni, nevoile de refinantare ale celor mai greu îndatorate state euro ar putea atrage haosul pe pietele financiare.
Datoriile guvernelor si ale agentilor economici (mai ales banci) sunt atât de mari, încât va fi nevoie de noi emisiuni de obligatiuni, care vor atinge un volum impresionant, avertizeaza un raport al Centrului de Analize Economice si în Afaceri (CEBR) din Marea Britanie. “O noua criza în Eurozona” este principala previziune a CEBR pentru 2011, relateaza cotidianul The Daily Telegraph.
In primele luni ale acestui an, bancile europene au de refinantat datorii totale de 400 miliarde euro. Alte 400 miliarde euro trebuie sa gaseasca Spania si Italia pentru a-si plati rate scadente. Înca 100 miliarde care trebuie refinantate de guvernele unor state euro ridica datoria guvernamentala scadenta la 500 miliarde euro. “Avem în fata ceva care are potentialul de a deveni o a doua criza financiara. Totusi, de data aceasta va fi mult mai rau decât prima oara”, considera Celestine Amore, fondator al IlliquidiX, firma specializata în tranzactiile cu datorii a caror solvabilitate este greu de stabilit. Amore crede ca deja se vad semne precum cele care au anticipat crah-ul bursier de pe Wall Street, din septembrie 2008.
Înca din vara lui 2007, mari fonduri financiare si alti investitori pe burse au început sa vânda din active, atunci când mai puteau obtine preturi bune, anticipând vremea în care valoarea a ceea ce scoteau la vânzare atunci avea sa scada. Pentru ca, în câteva luni, va fi un surplus de obligatiuni pe piata si nu vor fi destui cumparatori, managerii prevazatori încep deja sa scape de aceste active. Prin “strategii timpurii pentru vre­muri care vor deveni urâte”, un ban­cher citat de The Daily Telegraph arata ca institutiile financiare înteleg deja ca trebuie sa scape cât mai repede de obligatiuni. Prin urmare, “cred ca vom vedea pe toata lumea grabindu-se sa vânda actiuni foarte devreme în ianuarie, pentru ca nimeni nu vrea sa rateze orice finantare ar fi disponibila”, estimeaza sursa citata.
Stiind ca acesta "criza mondiala" face parte din "Planul Illuminati" de control mondial, sa citim si ceea ce urmeaza:
Scopul urmarit este accelerarea globalizarii prin introducerea unui nou sistem economic
Comisia Trilaterala este un grup elitist international fondat în 1973 în scopul accelerarii instaurarii Noii Ordini Mondiale. Acest grup îi reuneste pe conducatorii celor mai puternice corporatii industriale si comerciale din lume, precum si ai celor mai bogate banci, inclusiv Banca Mondiala si Fondul Monetar International, alaturi de personalitati din mediul stiintific universitar, sindicate, presa, drept etc. Toti membrii sunt francmasoni cu grade mari în diferite loje ale sectei satanice a Francmasoneriei mondiale. Denumirea grupului vine de la „trilaterala” (triunghiul) alcatuit de SUA, Europa Occidentala si Japonia. Ulterior, s-a dezvoltat o întreaga ramura „Asia-Pacific”.
Prin comparatie cu Grupul Bilderberg (grup ultrasecret cu participare mondiala fondat în 1954) si Consiliul pentru Relatii Externe (Council of Foreign Relations, organizatie semi-secreta fondata în 1921 având numai membri cetateni SUA), Comisia Trilaterala este – cel putin în aparenta – transparenta privind activitatile, membrii si ideile propagate. Aceasta transparenta declarata este totusi contrazisa chiar de secretul pastrat privind discutiile purtate la conferintele anuale ale Comisiei. Scopurile urmarite, dincolo de cosmetizarea lor pentru publicul larg, sunt evident subscrise globalizarii accelerate. Obiectivul final este controlul complet al economiei si politicii mondiale prin instaurarea unui unic guvern mondial.
„Ideologul” acestei grupari, Zbigniew Brzezinski, fost profesor la Universitatea Columbia, a scris în lucrarea sa “Between Two Ages: The Technetronic Era” publicata în 1971 (Între doua epoci: Era tehnocratiei):
“Statul national, ca unitate fundamentala de organizare a societatii umane, a încetat sa mai fie principala forta creatoare în societate. Bancile internationale si corporatiile multinationale actioneaza, programeaza si planifica viitorul societatii în termeni care sunt mult mai avansati decât conceptele politice ale statelor nationale.”
Brzezinski nu se putea exprima mai limpede decât atât. El a fost remarcat astfel de David Rockefeller, presedintele Bancii Chase Manhattan, membru al societatii secrete Illuminati si al “Aristocratiei Negre” planetare, extrem de activ în directia globalizarii. Cei doi au facut echipa pentru a pune bazele Comisiei Trilaterale si, dupa cum se spune, “restul e istorie” – desi nu apare în manualele clasice de istorie.
Comisia Trilaterala si Consiliul pentru Relatii Externe au acelasi finantator – David Rockefeller
Fondatorul si finantatorul Comisiei Trilaterale este magnatul David Rockefeller, iar „ideologul” gruparii este fostul consilier prezidential american Zbigniew Brzezinski , care a fost si primul presedinte al Comisiei. Ambii fac parte din gruparea oculta malefica a Illuminati-lor. Membrii Comisiei Trilaterale sunt cooptati numai pe baza de invitatie, dintre conducatorii marilor firme, corporatii industriale, antreprenori, magnati media, bancheri, profesori universitari etc. Acest grup a fost declarat initial un simplu “forum de discutii” (think-tank în limba engleza), ca si alte grupari elitiste de acest gen, dar influenta sa este vizibila, ca si puterea sa decizionala, pe scena economica si politica mondiala. Initial s-a afirmat ca scopul dezbaterilor era gasirea unor solutii pentru salvarea democratiei într-o societate framântata din cauza razboiului din Vietnam, a miscarilor studentesti si a conflictelor sindicale.
Membrii Comisiei nu au reusit niciodata sa dea un raspuns satisfacator privind relatia acesteia cu Consiliul pentru Relatii Externe (CRE, CFR în limba engleza). Membrii CRE sunt cei care pun în practica strategiile elaborate de Comisia Trilaterala, cel putin la nivelul politicii si economiei americane.
Comisia Trilaterala afirma ca nu are nici influenta, nici implicare politica, mai ales ca reuneste adepti ai diferitelor partide si curente politice din diferite tari. În mod ostentativ se afirma ca nu se admite participarea politicienilor activi. Însa chiar de la constituire Comisia Trilaterala a urmarit preluarea controlului la nivel prezidential în SUA.
Presedintii SUA sunt marionetele Comisiei Trilaterale
Fostul presedinte american Jimmy Carter  a fost invitat sa faca parte din grup cu un an înainte de a fi ales presedinte, fiind considerat cel mai adecvat candidat în acest sens. Este binecunoscut faptul ca, în ciuda imaginii populiste de lider al muncitorilor, de om simplu si sincer, pe care a mizat Jimmy Carter, campania sa prezidentiala a fost finantata de Comisia Trilaterala. Acest presedinte a carui deviza era „nu o sa va mint niciodata!” a intrat în cursa prezidentiala la sugestia Comisiei Trilaterale si a fost chiar de la început o marioneta a acestor forte oculte. Prin sustinerea financiara, mediatica si politica de care a beneficiat în acest mod, a devenit posibil ca un obscur guvernator din Georgia sa ajunga presedintele SUA în 1977.
Ascensiunea lui Jimmy Carter a însemnat preluarea puterii de catre Comisia Trilaterala în SUA: nu mai putin de 18 oficiali cheie ai administratiei Carter erau membrii ai acesteia (acest numar este cu atât mai impresionant având în vedere ca initial erau în total numai 54 de membri  americani). Dintre presedintii SUA care au urmat, toti sunt membri ai Comisiei sau au legaturi declarate cu aceasta, cu exceptia lui Ronald Reagan – însa chiar si în timpul mandatului sau, vicepresedinte era un membru al Trilateralei, George Bush (ulterior presedinte SUA). Bill Clinton este un alt membru al Comisiei care a fost presedinte SUA.
Mecanismul de control implementat de Comisia Trilaterala
Pentru a putea impune un nou sistem economic mondial, este nevoie nu doar de asocierea principalilor conducatori de corporatii în domeniul industrial, ci de orchestrarea precisa a unei colaborari între economie, politica, mediul academic si presa. Obiectivele intermediare urmarite în procesul globalizarii sunt stabilite de marile corporatii. Oamenii de stiinta din mediul academic (profesori universitari în special) sunt cei care ofera studii si asa-zise lucrari stiintifice pentru a justifica aceste obiective corporatiste. Politicienii sunt cei care prezinta publicului aceste idei si eventual introduc legi noi care sa permita îndeplinirea acestor obiective, iar mass-media face propaganda în acest sens pentru a obtine consensul popular si sustinerea (sau macar acceptarea) publica a masurilor cerute de liderii corporatiilor.
În SUA, strategia Comisiei Trilaterale implica înainte de toate controlul asupra presedintiei si guvernului. În prezent, printre membrii marcanti din SUA se numara:
George Bush senior, fost presedinte SUA, tatal actualului presedinte,
Dick Cheney, vicepresedintele SUA implicat în scandalul Halliburton/Iraq (acest scandal se refera la faptul ca SUA a vândut tehnologie nucleara Iraqului si Iranului),
Henry Kissinger, consilier pe probleme de securitate nationala si secretar de stat în administratia Nixon, secretar de stat în administratia Ford, implicat în razboiul din Vietnam,
Madeleine Albright, fost secretar de stat în administratia Clinton,
Zbigniew Brzezinski, consilier pe probleme de securitate nationala al presedintelui Jimmy Carter,
Alan Greenspan, directorul American Federal Reserve, cartelul financiar care controleaza economia SUA printr-un lant de banci importante,
Paul Wolfowitz – fostul presedinte al Bancii Mondiale,
Robert S. McNamara – fost presedinte al Bancii Mondiale, fost secretar al apararii SUA, fost presedinte al Ford Motor,
George Soros, fondatorul si detinatorul  Fundatiei internationale Open Society
“Maturizarea” procesului de globalizare
Analiza comparativa a componentei Comisiei Trilaterale – în prezent si la origine – reflecta schimbarea etapei si prioritatilor, sau altfel spus “maturizarea” procesului de globalizare. Mai ales la început era foarte necesar aportul “ideologic” si legal, de aceea au fost cooptati multi membrii din mediul universitar si avocati. În prezent, remarcam cooptarea semnificativa ca membri invitati a unor personalitatii din domeniul mass-media: nu doar proprietarii corporatiilor media (aceiasi cu magnatii economici), dar si editorialisti, formatori de opinie, si într-adevar eforturile propagandistice în sensul acceptarii globalizarii s-au accentuat. Remarcam de asemenea atragerea unor nume importante din Serviciile Secrete. Preponderenta, evidenta si în 1973, dar si acum, revine reprezentantilor cartelurilor bancare: presedinti ai Bancii Mondiale, directorii Fondului Monetar International, chairmani ai Federal Reserve Bank, directorii celor mai proeminente banci (si aceasta fara a socoti si bancile comerciale sau de investitii). Reprezentarea “elitei” financiare într-o asemenea masura într-o grupare globalista nu este întâmplatoare, deoarece banii reprezinta principalul instrument al globalizarii. Prin membrii sai, Comisia Trilaterala controleaza resursele financiare ale întregii planete, în  fiecare tara.
Desigur, directorii executivi ai marilor corporatii sunt inclusi în Comisie. Mentionam printre altele, companiile Boeing, Coca Cola, Hewlett Packard, Texas Instruments, AT&T, ITT, Exxon, Enron, Xerox, Mobil, Pepsico, Nabisco, Goldman Sachs etc.
În concluzie, procesul mondial de globalizare care se accentueaza alarmant este condus si controlat de un grup restrâns de francmasoni care râvnesc la dominarea globala a umanitatii si a planetei. Nu toti acestia se regasesc printre membrii Comisiei Trilaterale, preferând sa se mentina în umbra. Ceea ce îi motiveaza este foamea de bani si putere. Mecanismele pe care le-au creat la nivelul societatii fac ca aproape marea majoritatea a oamenilor, în mod inconstient, sa le slujeasca interesele. Daca oamenii ar deveni constienti, fiind înainte de toate informati, de amploarea manipularii si înselaciunii, ar putea sa se opuna globalizarii, înainte de a fi prea târziu.

Ce ne pregatesc "Illuminati" pentru perioada imediat urmatoare?
Fondul Monetar International (FMI) este institutia bancara pe care sunt sigur ca multi români o urasc în momentul acesta. Pentru ca se crede ca FMI-ul este cel care ne impune cresterea taxelor si impozitelor sau reducerea salariilor. Si nu e vorba doar de tara noastra; acelasi mecanism financiar FMI-ul îl propune si în alte tari. Dar cine acest FMI cu adevarat si care sunt interesele sale reale?
FMI-ul este o organizatie bancara creata în iulie 1944, initial având 45 de tari membre, dar ajungând pâna în 2009 la 186 de state membre. Scopul sau declarat este acela de a supraveghea sistemul financiar global, dar ofera, de asemenea, si împrumuturi avantajoase tarilor mai sarace. Prin “avantajos” se întelege cele mai mici dobânzi bancare de pe piata si perioada mare de returnare a împrumutului. În schimbul acestor împrumuturi, FMI-ul cere masuri de restructurare economica si echilibrare a balantelor de plati. Cel putin, acestea sunt obiectivele principale anuntate. Dar ce se ascunde în spatele acestei organizatii bancare?
FMI-ul va putea emite o moneda unica mondiala?
Se îndreapta Fondul Monetar International (FMI) spre a deveni un fel de banca nationala globala a lumii? Prin “banca nationala globala” se întelege o banca ce va avea rolul de a emite bani, un fel de moneda mondiala unica, care sa fie adoptata în toate statele care fac parte din FMI. Desi elitele politice si bancare au promovat aceasta idee de multi ani, criza economico-financiara mondiala, declansata în 2008, a creat conditiile pentru urgenta si “legitimitatea” unei asemenea masuri.
FMI devine o gigantica autoritate globala monetara, la propunerea CFR
Pe 31 ianuarie 2009, la Forumul Economic Mondial de la Davos (Elvetia), directorul FMI, John Lipsky, a anuntat ca FMI-ul va intentiona sa dubleze cantitatea de bani disponibila pentru a împrumuta guvernele, de la 250 de miliarde la 500 de miliarde de dolari. De unde sa faca rost de suma de 250 de miliarde de dolari necesara dublarii capitalului? Prin emiterea de obligatiuni, renuntându-se astfel la metoda clasica de atragere a capitalului, adica subscriptiile de capital ale tarilor-membre.  Acest lucru, transforma FMI într-o gigantica autoritate monetara globala.
Ideea aceasta apartine lui Bernard Mallaby, director la…CFR (Council on Foreign Relations = Consiliul pentru Relatii Externe). Aceasta organizatie, ce are doar circa 2.000 de membri, este una fondata special pentru a se crea un guvern mondial, visul de secole al francmasonilor.
Secretarul actual al Trezoreriei SUA (ministrul Finantelor), Timothy Geithner, face parte din structura CFR, înca din anul 2001. Tot în acelasi an, el s-a angajat la FMI, fiind director la Departamentul de politica a dezvoltarii. Din 2003, el a promovat, ajungând directorul sucursalei New York al Federal Reserve (un fel de “Banca Nationala” a SUA, cea care emite dolarii). Pe de alta parte, John Lipsky, director al FMI, face parte si el din acelasi CFR, fiind astfel coleg cu secretarul american al Trezoreriei. Întâmplator sau nu, Lipsky a fost si vice-presedinte la banca JP Morgan, banca care a contribuit în 1913 la crearea lui Federal Reserve. Vedeti astfel toata încrengatura FMI – Ministerul american de Finante – Federal Reserve – CFR?
Pe 5 februarie 2009, într-un editorial din prestigioasa revista “The Economist” se propune nu un capital de lucru de 500 de miliarde de dolari, asa cum a propus Lipsky, ci 1.000 de miliarde de dolari! Si în acest sens, este citat Montek Singh Ahluwalia, un economist din India, care spune ca dublarea rezervelor FMI este insuficienta, si ar fi necesara cel putin triplarea sumelor. Ceea ce uita sa precizeze revista “The Economist” e faptul ca Montek Singh Ahluwalia face parte din elita indiana, lucrând la FMI si facând parte si din “Grupul celor 30?, un grup “elitist” de finantisti ai lumii.
Un alt exemplu dat de “The Economist” este economistul Arvind Subramanian, ce reprezinta tarile emergente, si care afirma ca FMI are nevoie de fonduri de cel putin 1.000 de miliarde de dolari. Dar, Arvind Subramanian este fost economist al FMI, si care face parte în prezent din Institutul Peterson pentru Economie Internationala din Washington. Dar Peter Peterson a fost unul din presedintii…CFR (ati ghicit!), iar institutul care îi poarta numele promoveaza un FMI gigant, o Banca Mondiala giganta si o Organizatie Mondiala a Comertului giganta, toate aceste institutii având rolul de a crea un super-guvern mondial!
Un fost consilier prezidential american confirma faptul ca FMI-ul va prelua controlul asupra finantelor SUA
Summit-ul G20 de la Londra (summit-ul celor mai puternice natiuni ale lumii), ce a avut loc în aprilie 2009 a atras atentia multora, inclusiv lui Dick Morris, consilierul prezidential al lui Bill Clinton, care, într-un interviu acordat lui Fox News, înainte de summit (pe 30 martie 2009), vorbea despre “conspiratia FMI”. Si Dick Morris e o persoana care în mod sigur stie ceva, nefiind doar o persoana de dinafara sistemului care face speculatii....
Articole preluate si prelucrate dupa SURSA

Cititi si: Datoria reala a Romaniei: 140 miliarde de Euro!
Cititi si: Jeffrey Franks, -Calaul Illuminati al Romaniei!    SOCANT!
Cititi si: Conspiratia pentru distrugerea Romaniei
Cititi si: Illuminati in Romania: Mugur Isarescu 
Cititi si: Incapacitatea de plată a României este iminentă!
Cititi si: Illuminati, -Comisia Trilaterala Grupul Bilderberg

0 Response to "Criza economica, - parte a "Planului Noii Ordini Mondiale""

Trimiteți un comentariu

Blog Archive

Powered by Blogger