Olaf Jansen si "Lumea Subterana a ... Zeului de Fum"
O simplă poveste norvegiană ?
Willis George Emerson aminteşte în cartea sa biografică "Zeul de fum", o poveste norvegiană. Este vorba despre doi pescari, tată şi fiu, care pescuiau cu barca lor în oceanul nordic. O furtună puternică îi aduce până la marginea deschiderii polare nordice. Era în 1829. Timp de doi ani, Olaf Jansen (fiul) povesteşte că au trăit în interiorul Pământului împreuna cu locuitorii acelor tărâmuri, care erau buni şi curtenitori, înalţi de 3,5 metri. Apoi Jansen a spus că au ieşit din interiorul Pământului pe la deschiderea sudică. Numele cărţii vine de la faptul că Olaf a descris soarele interior ca avand o aparenţă difuză....
Willis George Emerson aminteşte în cartea sa biografică "Zeul de fum", o poveste norvegiană. Este vorba despre doi pescari, tată şi fiu, care pescuiau cu barca lor în oceanul nordic. O furtună puternică îi aduce până la marginea deschiderii polare nordice. Era în 1829. Timp de doi ani, Olaf Jansen (fiul) povesteşte că au trăit în interiorul Pământului împreuna cu locuitorii acelor tărâmuri, care erau buni şi curtenitori, înalţi de 3,5 metri. Apoi Jansen a spus că au ieşit din interiorul Pământului pe la deschiderea sudică. Numele cărţii vine de la faptul că Olaf a descris soarele interior ca avand o aparenţă difuză....
Exista un mister profund care inconjoara Polul Nord si care, timp de secole, a interesat savantii. Norvegianul Olaf Jansen a facut unele revelatii iesite din comun, socante. El si-a dezvaluit experiente fantastice si a innebunit lumea. Exista un interes enorm pentru studierea Polului Nord, unde s-au angrenat mai multe natiuni care incearca sa rezolve misterul care infierbanta imaginatia multora.
Marinarul explorator norvegian si-a sarbatorit a 95-a aniversare in S.U.A. si ultimii sase ani ai vietii sale si i-a petrecut intr-un modest bungalow, in afara drumului de la Glandale si la o scurta distanta de cartierul oamenilor de afaceri din Los Angeles (California). Si-a petrecut 12 ani intr-un stat din Middle Est. Dar, inainte de asta, a fost pescar pe coasta norvegiana, in regiunea insulelor Lofoden, de unde a efectuat turnee catre Nord pana la Spitzberg si chiar pana la Pamantul lui Franz Josef.
Olaf Jansen declara ca, la inceput, lumea a fost creata de Marele Arhitect al Universului, pentru ca omul sa poata ajunge pe suprafata „interioara” care a fost locuita dintotdeauna de „poporul” ales. El a navigat dincolo de Alaska si de coasta siberiana, unde a gasit cimitire continand oase de fildes in cantitati atat de mari incat sugera ca locul era format din vechi locuri de inmormantare. Olaf Jansen crede ca aceste resturi provin de la marea viata animala prolifica care abunda pe campuri si paduri si pe numeroasele fluvii din Lumea Interioara. Resturile de animale au fost aduse de curentii oceanici, sau au fost purtate de banchize si s-au acumulat ca copacii plutitori pe coasta siberiana. Asta ar dura de o eternitate, in timp formand aceste cimitire misterioase.
Privind acest subiect William F. Warren, in cartea sa, spune: „Stancile arctice ne vorbesc de o Atlantida pierduta mai minunata decat cea a lui Natan. Straturile de fosile din fildes din Siberia depasesc tot ceea ce exista de acest fel in lume.”
Privind acest subiect William F. Warren, in cartea sa, spune: „Stancile arctice ne vorbesc de o Atlantida pierduta mai minunata decat cea a lui Natan. Straturile de fosile din fildes din Siberia depasesc tot ceea ce exista de acest fel in lume.”
Povestea extraordinara a lui Olaf Jansen
Iata dezvaluirile facute de acest navigator norvegian, privind explorarea arctica:
„Numele meu este Olaf Jansen. Sunt un norvegian, desi sunt nascut in oraselul rusesc de marinari Uleaborg, pe coasta orientala a Golfului Bothnia, bratul de nord al Marii Baltice.
Parintii mei se aflau la pescuit in Golful Bothnia si locuiau in oraselul rusesc Uleaborg in momentul nasterii mele, la 27 octombrie 1811. Mama mea, Jens Jansen, s-a nascut la Rodwig pe coasta scandinava, in apropiere de insulele Lofoden, dar dupa casatoria sa s-a mutat in casa sa la Stockholm, pentru ca mama mea si familia sa acolo locuiau. Cand am avut sapte ani, am inceput sa-l insotesc pe tatal meu la pescuit de-a lungul coastei scandinave.
Iata dezvaluirile facute de acest navigator norvegian, privind explorarea arctica:
„Numele meu este Olaf Jansen. Sunt un norvegian, desi sunt nascut in oraselul rusesc de marinari Uleaborg, pe coasta orientala a Golfului Bothnia, bratul de nord al Marii Baltice.
Parintii mei se aflau la pescuit in Golful Bothnia si locuiau in oraselul rusesc Uleaborg in momentul nasterii mele, la 27 octombrie 1811. Mama mea, Jens Jansen, s-a nascut la Rodwig pe coasta scandinava, in apropiere de insulele Lofoden, dar dupa casatoria sa s-a mutat in casa sa la Stockholm, pentru ca mama mea si familia sa acolo locuiau. Cand am avut sapte ani, am inceput sa-l insotesc pe tatal meu la pescuit de-a lungul coastei scandinave.
Foarte tanar, mi-am aratat aptitudinile pentru carti, si la varsta de noua ani, am fost dat la o scoala particulara la Stockholm, unde am stat pana la varsta de 14 ani, apoi mi-am urmat tatal regulat in toate turneele sale de pescuit.
Tatal meu masura 1,90 m si cantarea peste 95 kg, un scandinav tipic avand o viata dintre cele mai aspre si capabil de cea mai mare rezistenta, dupa marea mea cunostinta, mai mult decat oricare om. El poseda dulceata unei femei in cele mai mici lucruri ale vietii si in acelasi timp determinarea si vointa sa erau indescriptibile. Vointa sa nu admitea nicio infrangere.
Aveam 19 ani cand am intreprins ceea ce s-a adeverit a fi ultima noastra calatorie ca pescari si care a ajuns la povestea stranie care trebuia revelata lumii, dar nu inainte de a ajunge la capatul calatoriei mele pamantene.
Nu am permis ca faptele pe care le cunosc sa fie publicate cat traiesc de teama sa nu suport umilire, inchisoare si suferinta. Mai intai, am fost pus in lanturi de capitanul navei baleniere care m-a salvat, pentru simplul motiv ca i-am vorbit de minunatele descoperiri facute de tatal meu si de mine. Dar eram departe de a ajunge la sfarsitul torturilor mele.
Tatal meu masura 1,90 m si cantarea peste 95 kg, un scandinav tipic avand o viata dintre cele mai aspre si capabil de cea mai mare rezistenta, dupa marea mea cunostinta, mai mult decat oricare om. El poseda dulceata unei femei in cele mai mici lucruri ale vietii si in acelasi timp determinarea si vointa sa erau indescriptibile. Vointa sa nu admitea nicio infrangere.
Aveam 19 ani cand am intreprins ceea ce s-a adeverit a fi ultima noastra calatorie ca pescari si care a ajuns la povestea stranie care trebuia revelata lumii, dar nu inainte de a ajunge la capatul calatoriei mele pamantene.
Nu am permis ca faptele pe care le cunosc sa fie publicate cat traiesc de teama sa nu suport umilire, inchisoare si suferinta. Mai intai, am fost pus in lanturi de capitanul navei baleniere care m-a salvat, pentru simplul motiv ca i-am vorbit de minunatele descoperiri facute de tatal meu si de mine. Dar eram departe de a ajunge la sfarsitul torturilor mele.
Dupa patru ani si opt luni de absenta am ajuns la Stockholm, pentru a constata doar ca mama mea murise anul precedent si ca proprietatea fusese lasata de parintii mei familiei mamei mele, insa ea mi-a restituit-o imediat. Totul ar fi putut sa continue bine astfel daca as fi eliminat din memoria mea povestea aventurii noastre si moartea inspaimantatoare a tatalui meu.
In fine, intr-o zi am povestit istoria in detaliu unchiului meu, Gustav Osterlind, un barbat avand bunuri considerabile si pe care l-am grabit de a organiza o expeditie pentru mine in scopul de a realiza o alta calatorie catre pamantul straniu.
In fine, intr-o zi am povestit istoria in detaliu unchiului meu, Gustav Osterlind, un barbat avand bunuri considerabile si pe care l-am grabit de a organiza o expeditie pentru mine in scopul de a realiza o alta calatorie catre pamantul straniu.
Mai intai am crezut ca el va favoriza proiectul meu. Parea interesat si m-a invitat sa ma prezint in fata anumitor functionari si sa le explic, cum am facut pentru el, povestea calatoriilor noastre si a descoperirilor noastre. Imaginati-va deceptia si oroarea mea cand, pe concluzia povestii mele, unele hartii au fost semnate de unchiul meu si fara avertisment, am fost arestat si m-am gasit repede sub efectul si ingrozitoare incarcerari intr-un azil de nebuni, unde am ramas timp de 28 de ani, ani lungi, plictisitori si plini de suferinte!
Nu am incetat niciodata de a afirma ca aveam un spirit sfant si de a protesta contra nedreptatii inchiderii mele. In fine, la 17 octombrie 1862, am fost eliberat. Unchiul meu era mort si prietenii din tineretea mea erau acum straini. Intr-adevar, un barbat de peste 50 de ani, a carui singura informatie care se cunostea despre el privea un nebun, care nu are niciun prieten.
Nu am incetat niciodata de a afirma ca aveam un spirit sfant si de a protesta contra nedreptatii inchiderii mele. In fine, la 17 octombrie 1862, am fost eliberat. Unchiul meu era mort si prietenii din tineretea mea erau acum straini. Intr-adevar, un barbat de peste 50 de ani, a carui singura informatie care se cunostea despre el privea un nebun, care nu are niciun prieten.
Am fost lasat sa ma descurc, insa instinctiv, m-am indreptat spre port unde erau ancorate numeroase barci de pescari si intr-o saptamana m-am imbarcat pe un vas de pescuit pe nume Yan Hansen, care a inceput o lunga croaziera de pescuit in insulele Lofoden. In acest moment, precedentii mei ani in care am calatorit atat de mult, mi-au fost de un foarte mare avantaj, in special pentru a-mi afirma utilitatea. Nu a fost numai inceputul altor calatorii, ci printr-o cumpatare economica, am fost in cativa ani, capabil de a poseda propriul meu vas de pescuit.
Timp de 27 de ani, apoi, am parcurs marea ca pescar, lucrand timp de 5 ani pentru altii si 22 de ani pentru mine.
In toti acesti ani, am studiat cu sarguinta un maxim de carti, la fel de dur ca un muncitor in meseria mea, dar am avut o mare grija de a nu mentiona nimanui povestea privind descoperirile facute de tata si de mine-insumi. Chiar in aceasta ultima zi, mi-e teama de a sti ca cineva a putut vedea sau cunoaste lucrurile pe care le scriu, si notele si hartile pe care le pastrez langa mine. Cand zilele mele pe Terra vor fi terminate, voi lasa harti si note care vor lumina si, sper, fii utile Omenirii.
Timp de 27 de ani, apoi, am parcurs marea ca pescar, lucrand timp de 5 ani pentru altii si 22 de ani pentru mine.
In toti acesti ani, am studiat cu sarguinta un maxim de carti, la fel de dur ca un muncitor in meseria mea, dar am avut o mare grija de a nu mentiona nimanui povestea privind descoperirile facute de tata si de mine-insumi. Chiar in aceasta ultima zi, mi-e teama de a sti ca cineva a putut vedea sau cunoaste lucrurile pe care le scriu, si notele si hartile pe care le pastrez langa mine. Cand zilele mele pe Terra vor fi terminate, voi lasa harti si note care vor lumina si, sper, fii utile Omenirii.
Timp de doisprezeece ani, am locuit in Illinois, in apropiere de Batavia, unde mi-am adus majoritatea cartilor din prezenta mea biblioteca, cu toate ca am adus multe volume alese din Stockholm. Mai tarziu, am venit la Los Angeles, ajungand aici la 4 martie 1901. Am cumparat aceasta casa umila si aici, in intimitatea propriului meu domiciliu, inconjurat de cartile mele, am inceput sa fac harti si desene ale noilor tari pe care le-am descoperit si de asemenea de a scrie povestea in detaliu in timpul in care eu si tatal meu am parasit Stockholmul pana la evenimentul tragic care m-a despartit in Oceanul Antarctic.
Imi amintesc bine ca am parasit Stockholmul in vasul nostru de pescuit in a treia zi din aprilie 1829 si am navigat la sud, lasand insula Gothland la stanga si insula Oeland la dreapta. Cateva zile mai tarziu am atins Punctul Sandhommar si am trecut stramtoarea care separa Danemarca de coasta scandinava. Am facut escala in orasul Christiansand, unde m-am odihnit doua zile si apoi am plecat de-a lungul coastei scandinave catre vest, indreptandu-ne catre insulele Lofoden. Tatal meu avea un spirit vesel, datorita beneficiilor satisfacatoare si excelente pe care le-a obtinut la ultimul nostru pescuit pe care l-a comercializat la Stockholm, in loc sa-l vanda in unul dintre orasele marinaresti de-a lungul coastei scandinave, A fost in mod special fericit cu vanzarea a cativa colti de fildes pe care i-a gasit pe coasta de vest a Pamantului lui Franz Joseph in timpul uneia dintre croazierele sale in nord anul precedent si si-a exprimat speranta ca de data asta vom putea din nou sa fim destul de norocosi de a ne incarca micutul nostru vas de pescuit cu fildes, in loc de moruni, heringi, scrumbi si somoni.
(va urma)
Alte materiale:
Cititi si: Pazitorii "Portii catre Lumea de Dincolo"
Cititi si: Fictiune sau Adevar? Viitorul cu Cap de Mort.
Cititi si: Fictiune sau Adevar? Viitorul cu Cap de Mort.
0 Response to "Olaf Jansen si "Lumea Subterana a ... Zeului de Fum""
Trimiteți un comentariu